Citeşte textul și realizează sarcinile propuse. Cina în familie....Text ....M-am uitat la copiii mei gemeni, adolescenți, și voiam să plâng. El purta pantaloni ca nişte saci, avea cercei în urechi, iar părul era portocaliu. Ea avea un cercel în nas, un fals tatuaj și unghii foarte lungi. Era Paştele și trebuia să plecăm la rudele noastre, la cină, să sărbătorim. Ce vor zice rudele? Îmi imaginam cum se şuşotesc mătuşile şi unchii. Aş putea să-i cert propii chiar acum, înainte de plecare. Aş putea să-i amenint (yrpowaTE), să ironizez. Dar ce va uma? Şi apoi nu e bine să ne certăm într-o zi sfântă. Dacă ei ar fi avut vreo 7-9 ani, ar fi fost mai uşor. I-aş fi impus să se îmbrace ca lumea. Dar acum... am tăcut şi am plecat. Rudele nu au râs, nu au ironizat, nu au zâmbit fals. Copiii mei s-au aşezat, puțin ruşinați, la omasă la care erau 20 de persoane. Ei au ajutat să aducă diferite farfurii, au cântat, împreună cu toți, cântece de sărbătoare. Fiul meu le-a citit ceva copiilor mici, fiica mea a ajutat să strângă masă. Au râs, au glumit, i-au servit pe toți cu cafea. de pe Eu îi priveam şși vedeam că sunt extraordinari. Am înțeles că hainele lor stranii, tatuajele false şi cerceii erau doar nişte instrumente de autoafirmare (de a se evidenția, a se impune). Situația se va schimba cu timpul. Dar bucuria de a fi cu toată familia, relația apropiată vor rămâne în sufletul lor (şi al meu desigur) pentru toată viața. Nu voiam să se sfârşească această noapte. Acestea sunt momente foarte prețioase în viața noastră de mame. Mă uitam la fiul meu și la fiica mea şi am simțit pacea și fericirea din sufletele lor. Voiam să le spun că sunt copii minunați și că îi iubesc mult. Dar am tăcut. In drum spre casă, între şase ochi, le-am spus ce simțeam: „Vă iubesc și mă mândresc di sunteți copiii mei!"
Răspunsuri la întrebare
Salut!
Se dă următorul text:
_____________________________________________
....M-am uitat la copiii mei gemeni, adolescenți, și voiam să plâng. El purta pantaloni ca nişte saci, avea cercei în urechi, iar părul era portocaliu. Ea avea un cercel în nas, un fals tatuaj și unghii foarte lungi. Era Paştele și trebuia să plecăm la rudele noastre, la cină, să sărbătorim. Ce vor zice rudele? Îmi imaginam cum se şuşotesc mătuşile şi unchii. Aş putea să-i cert propii chiar acum, înainte de plecare. Aş putea să-i amenint , să ironizez. Dar ce va uma? Şi apoi nu e bine să ne certăm într-o zi sfântă. Dacă ei ar fi avut vreo 7-9 ani, ar fi fost mai uşor. I-aş fi impus să se îmbrace ca lumea. Dar acum... am tăcut şi am plecat. Rudele nu au râs, nu au ironizat, nu au zâmbit fals. Copiii mei s-au aşezat, puțin ruşinați, la omasă la care erau 20 de persoane. Ei au ajutat să aducă diferite farfurii, au cântat, împreună cu toți, cântece de sărbătoare. Fiul meu le-a citit ceva copiilor mici, fiica mea a ajutat să strângă masa. Au râs, au glumit, i-au servit pe toți cu cafea. Eu îi priveam și vedeam că sunt extraordinari. Am înțeles că hainele lor stranii, tatuajele false şi cerceii erau doar nişte instrumente de autoafirmare (de a se evidenția, a se impune). Situația se va schimba cu timpul. Dar bucuria de a fi cu toată familia, relația apropiată, vor rămâne în sufletul lor (şi al meu, desigur) pentru toată viața. Nu voiam să se sfârşească această noapte. Acestea sunt momente foarte prețioase în viața noastră ,de mame. Mă uitam la fiul meu și la fiica mea şi am simțit pacea și fericirea din sufletele lor. Voiam să le spun că sunt copii minunați și că îi iubesc mult. Dar am tăcut. In drum spre casă, între şase ochi, le-am spus ce simțeam: „Vă iubesc și mă mândresc că sunteți copiii mei!"
Alcătuiește câte un enunț cu fiecare verb de mai jos:
- "a bucura"-El poate bucura orice copil.
- "a (se) bucura"-Copilul se bucură de sosirea toamnei.
Formulează,în baza textului,patru întrebări pentru fiu sau pentru fiică.
- Ce fel de comportament ai?
- Este ("e") bine oare să ai un aspect fizic,ce o deranjează pe mama ta?
- Cum dorești să-ți faci mama fericită?
- De ce nu dorești să te schimbi?
3.Scrie,în spațiile libere,verbele la timpul trecut,imperfect.
- Atunci când trăiau cocostârcii pe casele noastre,erau și ei suflet din sufletul nostru,și când veneau toamna ,noi îi petreceam.
__________________________________________