Question

Citeva versuri...o continuare a poeziei miorita..Va rog mult

Answer 1

sa stii miorita mea
ca eu te-am iubit asa
am iubit eu tare viata 
care era ca dulceata
dar acum o sa mor
ma vor lua ingerii in zbor
sper ca te-am ajutat 
coroana?

Answer 2

Peana corbului; 
Ochiºorii lui, 
Mura câmpului?" 
Tu, mioara mea, 
Sã te-nduri de ea 
ªi-i spune curat 
Cã m-am însurat 
Cu-o fatã de crai, 
Pe-o gurã de rai.
Iar la cea mãicuþã 
Sã nu spui, drãguþã, 
Cã la nunta mea
A cãzut o stea, 
C-am avut nuntaºi
Brazi ºi paltinaºi, 
Preoþi, munþii mari, 
Paseri, lãutari, 
Pãserele mii, 
ªi stele fãclii!Pe-un picior de plai, 
Pe-o gurã de rai, 
Iatã vin în cale, 
Se cobor la vale, 
Trei turme de miei, 
Cu trei ciobãnei. 
Unu-i moldovan, 
Unu-i ungurean
ªi unu-i vrâncean. 
Iar cel ungurean
ªi cu ce-l vrâncean, 
Mãri, se vorbirã, 
Ei se sfãtuirã
Pe l-apus de soare 
Ca sã mi-l omoare 
Pe cel moldovan, 
Cã-i mai ortoman 
ª-are oi mai multe, 
Mândre ºi cornute, 
ªi cai învãþaþi, 
ªi câni mai bãrbaþi, 
Dar cea mioriþã, 
Cu lânã plãviþã, 
De trei zile-ncoace 
Gura nu-i mai tace, 
Iarba nu-i mai place.
- Mioriþã laie, 
Laie bucãlaie, 
De trei zile-ncoace 
Gura nu-þi mai tace! 
Ori iarba nu-þi place, 
Ori eºti bolnãvioarã, 
Drãguþã mioarã?
- Drãguþule bace, 
Dã-þi oile-ncoace, 
La negru zãvoi, 
Cã-i iarbã de noi 
ªi umbrã de voi. 
Stãpâne, stãpâne, 
Îþi cheamã º-un câine, 
Cel mai bãrbãtesc 
ªi cel mai frãþesc, 
Cã l-apus de soare 
Vreau sã mi te-omoare 
Baciul ungurean 
ªi cu cel vrâncean!
- Oiþã bârsanã, 
De eºti nãzdrãvanã, 
ºi de-a fi sã mor 
în câmp de mohor, 
Sã spui lui vrâncean 
ªi lui ungurean 
Ca sã mã îngroape 
Aice, pe-aproape, 
În strunga de oi, 
Sã fiu tot cu voi; 
În dosul stânii 
Sã-mi aud cânii. 
Aste sã le spui, 
Iar la cap sã-mi pui 
Fluieraº de fag, 
Mult zice cu drag; 
Fluieraº de os, 
Mult zice duios; 
Fluieraº de soc, 
Mult zice cu foc! 
Vântul, când a bate, 
Prin ele-a rãzbate 
ª-oile s-or strânge, 
Pe mine m-or plânge 
Cu lacrimi de sânge! 
Iar tu de omor 
Sã nu le spui lor. 
Sã le spui curat 
Cã m-am însurat 
Cu-o mândrã crãiasã, 
A lumii mireasã; 
Cã la nunta mea 
A cãzut o stea; 
Soarele ºi luna 
Mi-au þinut cununa.
Brazi ºi paltinaºi 
I-am avut nuntaºi, 
Preoþi, munþii mari, 
Paseri, lãutari, 
Pãserele mii, 
ªi stele fãclii! 
Iar dacã-i zãri, 
Dacã-i întâlni 
Mãicuþã bãtrânã, 
Cu brâul de lânã, 
Din ochi lãcrimând, 
Pe câmpi alergând, 
Pe toþi întrebând 
ªi la toþi zicând: 
"Cine-a cunoscut, 
Cine mi-a vãzut 
Mândru ciobãnel, 
Tras printr-un inel? 
Feþiºoara lui, 
Spuma laptelui; 
Musteþioara lui, 
Spicul grâului; 
Periºorul lui,