Question

Citiți cu atenţie textul următor:
Locuitorii din Wemmick, eroii povestirii noastre, erau niste omuleți mici, din
lemn, ciopliti fori de un tâmplar, Eli. Acesta isi avea atelierul pe un deal, de la a
cărui inaltime se vedea intregul sat.
Fiecare omulet era altfel. Unii aveau nasul mare, altii aveau ochii mari.
Unii erau inalti, alpii erau scunzi. Unii purtau pălărie, alţii purtau costum. Insă
două lucruri le erau comune: tofi erau facuti de acelaşi tâmplar şi trăiau în acelaşi
sar.
De dimineata până seara, zi de zi, omuleții faceau un singur lucru: lipeau
etichete unul pe celălalt. Fiecare omulet avea o cutie plină cu steluţe aurii şi o
cutie plină cu bulinufe negre. Cât era ziua de lungă, ii vedeai pe străzile satului
lipind stelute sau buline unul pe celălalt.
Omuleții drăguţi, din lemn lustruit si frumos vopsiti intotdeauna primeau
stelute, dar aceia din lemn necizelat, cu vopseaua sărită, nu primeau decât buline.
Tot stelute primeau şi cei talentati (...)
Alții însă nu ştiau să facă prea multe lucruri şi aveau parte doar de buline.
Pancinello era unul dintre aceştia din urmă. Tot timpul incerca să sară cât mai sus
ca alții, dar intotdeauna cădea la pământ. Iar când ceilalţi il vedeau jos, se
adunau buluc in jurul lui si lipeau buline pe el. (...) După un timp, avea atât de
multe, încât nu mai voia să iasă
stradă (...)
După un timp, Pancinello a ajuns să creadă ce se spunea despre el: .. Aşa
este, nu sunt bun de nimic!", işi spunea el. (...)
Intr-o zi, se întâlni cu un omulet total diferit de ceilalti: nu avea nici stelute
nici buline. Era din lemn si atât. Era o fată pe nume Lucia. Să nu credeti
oamenii nu încercau să lipească etichete şi pe ea, numai că nu rămâneau lipite,
cădeau. Fiindcă nu avea nicio bulină, unii o admirau atât de mult, încât
grăbeau să-i lipească stelute. Dar niciuna nu stătea lipită.
. Ca ea vreau să fiu", ii trecu prin minte lui Pancinello(...)
(Max Lucado, Esti prep
pe

Answer 1

Răspuns:

Și ce trebuie să răspunzi?