Cititi o legenda si stabiliti etapele naratiunii.Poate fi orice legenda!VA ROG ESTE FOARTE MEGA IMPORTANT SI TREBUIE SA PLEC LA SCOALA!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!
Răspunsuri la întrebare
Răspuns de
1
Se
spune că aceste minunate flori roşii, pe care le vedem noi presărate
prin lanuri şi pe câmpie, nu ar fi existat de la început pe lume ci ar
fi răsarit mai târziu, din durerea unui suflet de mamă.
Legenda populară românească spune
că odată, demult, o mamă văduvă şi sărmană avea şi ea pe sufletul ei un
odor de fecior, la care se uita ca la lumina ochilor. Că era bun şi
cuminte şi asculta de vorba maică-si, ca de sfânta Evanghelie. Într-o
zi, neavând biata femeie de nici unele la casa ei şi neştiind ce să-i
dea băiatului de mâncare, a scos un ştergar, de-l avusese dar de la
maică-sa pe când se măritase, şi dându-i-l împăturit frumos băiatului,
îl trimise taman în alt sat, la un neam al ei, ca să-i dea pe el un căuş
de mălai şi un boţ de brânză.
Dar
bordeiul văduvei era la marginea satului şi ca să treci în satul
celălalt, trebuia să tai o pădure mare şi întunecoasă, apoi o câmpie şi
după aceea, un deal şi-o vale, pustie nevoie mare. I se strângea inima
femeii de grijă, când socotea că-i atâta cale lungă pentru biet
fecioru-său, care de sărăcie şi nemâncare, de abia se ţinea pe
picioarele-i şubrede, dar ce era să facă? Îşi făcu o cruce, îl puse şi
pe copil să se închine, să zică un „Doamne ajută” şi-l porni la drum.
Pornise
băiatul cam când era soarele de două suliţi pe cer şi acu, acu sta
să-nsereze şi bietul copil nu mai venea. Biata maică-sa făcea ce făcea,
ieşea în prag, punea mâna streaşină la ochi şi cerceta zarea. De fecior
nici gând. Dacă văzu ea că asfinţeşte soarele şi nici ţipenie de vietate
nu se zăreşte cât cuprinzi cu ochiul, îşi trase ştergarul bine pe cap,
înţepeni uşa bordeiului şi, mai moartă decât vie, porni să afle de urma
fecioru-său. Merse ea mai întâi mai domol, trecu pădurea şi ieşi pe câmpie.
Din
vreme în vreme, îşi striga feciorul pe nume, doar, doar i-o răspunde,
dar pădurea tăcea ca mormântul. O cuprinse atunci o frică de moarte şi o
luă la fugă peste câmpul plin de mărăcini şi unde punea piciorul, tot
în mărăcini se înfunda şi-l scotea plin de sânge. Dar ea nu simţea
nimic, că în sufletul ei nu era decât dorul de copilu-i rătăcit ori,
fereşte Doamne, mâncat de fiarele sălbatice din pădure.
Şi
alerga sărmana într-un suflet şi la tot pasul picura sângele din
tălpile-i împunse de spini şi unde cădea picătura de sânge, răsărea o
floare mare şi roşie, până ce se umplu câmpia toată de asemenea flori.
Taman
când răcnea ea mai amar: „Ionică, Ionică”, numai ce auzi, de dincolo de
deal, un glas slab de copil venit ca de la mare depărtare, care îngâna:
„mamă, mamă”.
Femeia
nu mai simţi nici urcuşul greu al dealului, nici valea abruptă şi
într-o clipită fu lângă copil, unde căzu grămadă. După ce-şi mai veni în
fire, îşi luă feciorul în braţe şi porni cu el înapoi acasă. Dar când
să treacă peste câmpie, ce să vezi? Numai flori roşii, încotro vedeai cu
ochii. De atunci se zice că ar fi macii pe pământ.
O altă legendă spune
că, în timpurile de odinioară, macul nu avea culoarea roşie, ci albă.
Macul era foarte somnoros din fire. Atunci când lisus a fost răstignit
pe cruce, toate florile de pe câmp plângeau. Plângea şi macul cel alb. Dar istovit de atâta frământare şi lacrimi, a adormit. A dormit astfel trei zile, fără să se trezească. Când a deschis ochii, a auzit strigând din toate părţile: „Hristos a înviat!"
- Cum? Hristos a înviat? Şi eu, somnorosul, nu ştiu nimic din ce s-a întâmplat? se tânguia macul.
Macului i s-a făcut atunci ruşine că n-a putut asista la răstignirea, îngroparea şi învierea lui lisus şi, de atâta ruşine, a simţit că sângele îi năvăleşte în obraji şi se face roşu la faţă. Din acel moment, macul cel alb a devenit roşu şi toţi macii de pe câmp s-au înroşit şi au rămas roşii până în zilele noastre.
Legenda de origine greacă spune că macul a fost creat de Demetra, zeiţa
agriculturii şi a roadelor pământului, pentru a putea dormi, după ce
fiica sa, Persefona a fost răpită de Hades şi dusă în Infern. În mitologia romană Demetra
poartă numele de Ceres. Legenda spune că Somnus, zeul somnului, a creat
macul, pentru a o ajuta pe Ceres, zeiţa recoltelor. Ceres era epuizată
după ce-şi căutase fiica rătăcită, motiv pentru care nu mai avea putere
să dea rod lanurilor de grâu. Macii au ajutat-o să doarmă şi după ce
şi-a revenit, grâul a început să crească din nou. De aici, credinţa
populară că prezenţa macilor în lanul de grâu este esenţială pentru
recoltă.
Alte întrebări interesante
Limba română,
8 ani în urmă
Matematică,
8 ani în urmă
Matematică,
9 ani în urmă
Matematică,
9 ani în urmă
Limba română,
9 ani în urmă
Matematică,
9 ani în urmă
Limba română,
9 ani în urmă