Question

Cititi textul de mai jos:
Sub răchita rămurată
Şade-o babă supărată,
Şi-mpregiur iarba-i uscată!
Ce-a fost verde-a vetejit,
Ce-a fost dulce-a amărât,
Ce-a fost vesel s-a mâhnit!
Pe sub lunca înverzită
Trece-o fată înflorită
Şi de fluturi urmarită.
Ce-a fost veşted înverzeşte,
Ce-i amar se îndulceşte,
Ce-i mâhnit se-nveseleşte.

Cerinte:
1)Indentificati ideile si sentimentele pe care le comunica poetul,folosind perechile de antonime verde/veşted dulce/amar vesel/mahnit
2)Revelati ,in 5 enunturi antiteza batranete/tinerete,natura vestejita/natura inverzita,pe baza careia este construit acest text de doina.

Answer 1

In acest fragment sentimentele autorului sunt profunde vizavi de tinerete si de batranete ,aceste doua parti total diferite ale trairii omenesti.
Ideea principala reliefeaza ca batranetea cu uratenia ei vestejeste si amaraste tot ce ii iese in cale ,pe cand tineretea indulceste si reanvie natura moarta.Aceasta opozitie dialectica intre doua personaje care se evidentiaza reciproc cu ajutorul fenomenelor de nastere si moarte transmit sentimente contradictorii de fericire si tristete.
2)Acest text este construit cu ajutorul antitezei ,o figura de stil care are la baza contrastul dintre doua idei .Ca exemplu avem batranete-tinerete,natura vestejita-natura inverzita.Batranetea ,etapa finala din viata unei fiinte se diferentiaza total de tinerete perioada de inceput a unei fiinte.Natura vestejita  si natura inverzita transmit sentimente percepute in etape diferite din evolutia unui an si anume iarne -primavara,seceta -ploaie

Answer 2

Doina este o specie a genului liric prin care autorul (anonim in cazul doinei populare) isi exprima sentimente , idei, atitudini in mod direct, prin intermediul eului liric. Doina mai sus mentionata face parte din categoria doinelor de tristete fata de trecerea nemiloasa a timpului. Intregul text este prezentat intr-o antiteza a timpului
respectiv prezent - ceea ce inseamna suparare, amaraciune ,neputinta , stari ale eului datorate tocmai trecerii ireversibile a timpului , si o rememorare a tineretii, o retraire a acesteia pe baza unor amintiri sugerate de "fata inflorita/ si de fluturi urmarita", contrastand puternic cu "baba suparata", simbol al neputintei si al angoasei pe care ti-l ofera batranetea.
Perechile de antonime prezente in text sunt si ele contradictii ale trairii eului liric : uscaciunea, vestezirea naturii - creatiile populare romanesti au urmarit tot timpul o comuniune om-natura - .Astfel, cele patru anotimpuri sunt imprimate in ciclurile vietii umane.Ultimele 6 versuri ale creatiei simbolizeaza optimismul , continuarea vietii , intr-un anume fel chiar renasterea , deoarece "ce-a fost vested inverzeste"si "ce-i amar se-nveseleste".Din punctul meu de vedere, aceasta creatie populara trebuie privita , pe de o parte ca o neputinta strict umana de reintinerire biologica ,dar si ca o perpetuere a vietii in general printr-o renastere continua a naturii.