Question

Comentariu la poezia lui Mihai Eminescu De cate ori, iubito,

Answer 1

A aparut la 1 septembrie 1879, in "convorbiri literare", poezia e o scurta meditatie elegiaca pe tema pierderii iubirii,echivalata cu amenintarea neiertatoare a mortii, care confera trecutei povesti de dragoste o dimensiune tragica:"De cate ori, iubito, ne noi mi-aduc aminte,  Oceanul cel de gheata mi-apoi inainte Pe bolta alburie o stea nu se arata, Deoparte doara luna cea galbena-o pata" E o poezie a reprosuluisia regretului,a unui vog protest inpotriva sortiipotrivnice,care goleste de continut sinbolurile tutelore ale iubirii:natura frusta, protectoare a dragostei, se substitue cu "oceanu cel de gheata","bolta senina si clara"din "sara pe deal"se incetoseaza,e "alburie", luna argintie devine ,ca a simbolistilor,"galbena-o pata".Raceala iubirii se transcrie empatic intr-un univers glacial, al banchizelorpolare,care maresc indepartarea temporala sub  un firmament de o stralucire stinsa, epitetul"alburie" marcand nu o taina, ci un spatiu eniric opacizat fara revelatia marilor taine ale iubirii.Alegoria pasarii"cu aripi ostenite",poate corbul lui Edgar Allan Poe,simbolizeaza deopotriva moartea iubirii si a poetului: "Iar peste mii de sloiuri de valuri repezite O pasarepluteste cu aripi ostenite, Pe cand a ei pereche nainte tot s-a dus C-unpalc antreg de pasari, pierzandu-se-n apus" moarte pasarii ce dispare pe intinderea de gheata, in tarmul racelii eterne, intr-oWlhglla imaginara, e observata cu incetinitorul,ca un fapt caruia nimeni nu i se poate opune:  "Arunca pe-a ei urma priviri suferitoare Nici rau nu-i pare-acum ,nici bine nu...ea moare, Vazandu-se-ntr-o elipa cu anii inapoi..."   Aceeasi intunecare finala a tinpului cuprinde chipul poetului("Din ce an ce mai singur ma-ntunec si anghet") in tinp ce imaginea iubitei ,transfigurata intr-o pasare pereche se pierde intr-un orizont solar, "in zarea eternei diminetii", pastrand amintirea unei puritati nealterate. Teme ale poeziei "De cate ori ,iubito..." Moartea iubirii ,nevazuta ca intr-un vis ,transformata intr-o glegorie emotionala. Trecerea inreversibila a timpului, care indeparteaza iubito, abandonata in voia zborului catre opus: "palcul intreg de pasari" constitue lumea ramasa inca in viata, omenirea inca traitoare intr-un segment temporal bine determinata. Uinversul haotic extinctiei universale , care determina intunecarea iubitului.