comentariu literar al poeziei lumina lina
Lumina lină
Cum te gasesti, usoara zburatoare,
Zacand aici, pe-o margine de drum,
Si nu dormind intr-un polen de floare,
Invaluita-n aur si parfum?
Neascultand de vantul de la stup,
Te-ai aruncat in plasa verde-a zilei
Si darurile-acum, ale zambilei,
Puterile-amortite ti le rup.
Voind sa duci tezaurul de ceara,
Te prabusisi din drumul cel inalt.
Cine-o sa vie, trupul tau de-afara
Sa-l caute si-n jur sa sufle cald?
Cu aripa-n tarana si in vis,
Strange la piept comoara ta deplina.
Cat! te iubesc, frumoasa mea albina,
Ca sarcina chemarii te-a ucis!
Răspunsuri la întrebare
Răspuns:
Gingāşia și considerarea fințelor mici dintr-o perspectivă asemănătoare cu cea a făpturilor omeneşti, sentimente transmise de poezia lul Arghezi, aduc un suflu nou in poezia românească, deoarece întreaga lume înconjurătoare apare ca însufiețită. Poezia „Luminā Linā face parte din volumul .Cuvinte potrivite", primul dintre volumele de poezii publicate de Tudor Arghezi şi abordează o temă draga poetulul, prezentarea universului boabel şi fărâmei. Titlul este sugestiv, deoarece substantivul lumină, o metaforă, are la bază comparația subințeleasă între fenomenul natural și aspirația spre absolut, care strābate gåndurile poetului. incă din prima strofā, realitatea dramatică dă naştere amărăciunii, poetul fiind uimit de soarta nefericită a albinei. Prin adresările directe și prin utilizarea formelor pronumelor neaccentuate de persoana a ll-a singular, se evidențiază legātura sufletească pe care poetul o stabileşte cu obiectul descrierii. Pentru a reconstitui soarta tristă a albinei, Arghezi foloseşte o suită de imagini descriptive. dintre care atrage atenția imaginea metaforică .plasa verde-a zilei". unde apare sugestia că frumusețea este înşelătoare (ca viața). Verbele la gerunziu .zācând". .dormind", exprimå compasiunea față de soarta nedreaptă si o stare de tensiune accentuata de tolosirea interogațiilor letorice (.Cine-o sa vie, trupul táu de-afară/Sa-l caute și-n jur să sufle cald?"). înduloşează expresia metaforică inväluita-n aur si parfum" care aminteşte de gingāşia și fragilitatea micii viețuitoare. Privind versurile dintr-o altă perspectivă, putem observa că poezia reprezinta o artă poetică, în care se exprimă crezul despre menirea artistului, precum ș raportul cu posteritatea. Monologul liric adresat este susținut de câteva elemente de pastel, lucru dovedit de simbolurile aparținând planurilor terestru si cosmic, primele sugerånd neimplinirea, iar urmātorul trimițand la ideea de perfecțiune si ideal.