comentariu literar balada miorita va rog
Răspunsuri la întrebare
Miorița" - capodopera lumii, datorată lui Russo și Alecsandri
"Miorița" circula sub formă de baladă, colind, cântec liric sau bocet, în sute de variante. Balada a fost culeasă de Alecu Russo de la niște păstori din munții Vrancei, pe când se afla în exil la Soveja (anul 1846) și publicată în “Poezii poporale. Balade. (Cântece bătrânești)” adunate de Vasile Alecsandri, antologie apăruta în 1852. Această variantă a devenit, între timp, și cea mai cunoscută.
Russo plasează balada între capodoperele lumii, alături de operele poeţilor antici Virgilius şi Ovidiu. ”Pe lângă aceşti doi creatori de poezie antică s-a adăugit un al treilea poet, păstorul câmpiilor şi al munților noștri, care a produs cea mai frumoasă epopee pastorală din lume: Mioriţa”, scrie Alecu Russo
Publicată de Alecsandri
Fără a avea pretenția de a-şi revendica opera, mai ales că își publica sub anonimat lucrările (n.a. vezi volumul „Cântarea României”), Alecu Russo i-a încredințat balada poetului Vasile Alecsandri, pe care acesta o „șlefuiește” şi o publică cu titlul „Mieoara”, pentru prima dată în anul 1850, în secțiunea „Cântece poporale românești” din gazeta „Bucovina” din Cernăuţi, pentru ca mai apoi, în 1852 să includă balada Miorița şi în volumul „Poesii poporale. Balade (Cântece păstorești)” Deși Alecsandri a încercat mai târziu să-şi aroge paternitatea baladei, el însuși mărturisește într-o scrisoare trimisă publicistului Alexandru Hurmuzachi că „această baladă mi-a fost adusă din Munții Sovejii de A.Russo, care o descoperise”.
Doar la Soveja există graniţă triplă
Profesorul nonagenar Iulian Albu, din comuna Soveja, spune într-u interviu pentru publicația ”Lumina” că singurul loc de pe pământ unde s-a descoperit „Mioriţa” este Soveja. "Fiindcă aici există acestă (graniţă triplă) unde s-au întâlnit păstorii din Muntenia, Ardeal şi Moldova. De altfel, şi Alecu Russo, în sejurul său forţat la Mănăstirea Soveja, afirmă acest lucru. După ce aude cântarea de la oltenii din sat, neștiind că lăutarii respectivi erau munteni aduşi de Matei Basarab pe moșia mănăstirii, spune că a auzit-o cântată şi de trăitorii din văile rucărenilor şi dragoslovenilor, locuitorii celor două sate ale Sovejei - Rucăreni şi Dragoloveni, ajunși aici din Rucărul şi Dragoslavele, de dincolo de munți, din Țara Românească, în două-trei valuri în istorie”.
“Miorița” este o baladă populară și aparține genului epic, în care, însă, se îmbină armonios elemente lirice, epice și dramatice
În structura baladei se disting două mari planuri:
- unul epic în cadrul căruia autorul anonim narează faptele și construiește personajele reale sau fabuloase
- și celalalt lirico-dramatic, ce se definește prin exprimarea gândurilor, sentimentelor și prin atitudinea ciobănașului în fața morții, într-un dramatism impresionant.
Balada ilustrează o interpretare filozofică a destinului și a succesiunii trăirilor pământești și astrale. De-a lungul timpului balada “Miorita” a cunoscut o larga raspandire in toate teritoriile locuite de romani circuland in circa o mie de variante. Geneza ei se pierde in negura timpului, fiind rodul transmiterii pe cale orala a impletirii diferitelor teme si motive florclorice.