Limba română, întrebare adresată de Dan02, 9 ani în urmă

Comentariu literar la poezia"De dragul tau" de Vasile Suceveanu rog mult...


emaisache: As putea sa iti dau strucura comentariului literar si tu sa completezi?
Dan02: Eu strucura o stiu spune macar mesajul poeziei
Dan02: Sau formuleaza o concluzie finala

Răspunsuri la întrebare

Răspuns de Utilizator anonim
32

Arcadie-Vasile Suceveanu, marele și sensibilul poet al tuturor românilor,

scrie poezia " De dragul tău" precum ar scrie o scrisoare gingașă și plină

 de simțire artistică, o scrisoare nu foarte lungă, dar ferm contopită cu

sentimentele sale de aleasă iubire și de tandru respect pentru o ființă

 deosebită, specială, mult admirată și, evident, iubită.

Noi aflăm despre această infiorare lirică, demonstrativă, încă din primul

 vers al poeziei :"De dragul tău m-am înnorat și-am nins", vers pe care-l vom

 reîntâlni, așezat cu exactitate poetică și ingenioasă reflectare,

chiar spre finalul poeziei.

Al doilea vers are importanța lui spațio-temporală, aducând cu el zbaterile

 poetului, care, fără reținere, se adresează unei admirabile  neuitată iubită:

"M-am recompus din nori si fulgi, iubito"

Dar, fără să bănuim dintr-un deja început, poetul scrie:

"Păcat de-atâta iarnă,  ce-ai mințit-o."

Acum cititorul, avizat, recunoaște motivul dezamăgirii în dragoste, care

este acompaniat, supărător, de o intensă tristețe și de o melancolie

tulburătoare, precum norii din care cădeau fulguleții albi de zăpadă.

Iar tristețea se intensifică pe măsură ce vine bănuiala sigură în ceea ce

 privește locul unde au căzut fulguții mici și albi, locul care nu este potrivit,

 nu este cel așteptat, fiind un simplu loc gol:

"Zapada mea a nins în spațiu gol."

De aici se naște durerea înfrigurată a celui care iubește fără încetare,

 dar iubește o umbră, o licărire trecătoare, ca un vis scurt, subțiat de

roua dimineții, prelinsă limpede peste sufletul sfâșiat de teroarea neantului






Alte întrebări interesante