Question

comentariu poeziei ce te legini?de M.Eminescu....va rog,,,,urgent

Answer 1

Poezia Ce te legeni…, de Mihai Eminescu, a apărut în ediţia princeps realizată de Titu Maiorescu în decembrie 1883. Poezie de inspiraţie folclorică, semnificativă pentru distanţa ce separă forma cultă de tiparul popular. Ca şi Revedere, Ce te legeni... este conexă temei timpului, însă de data aceasta opoziţia nu este între natura sempiternă şi labilitatea condiţiei umane, ci se desfăşoară chiar în interiorul naturii, al metamorfozelor ei, subsumate unei scheme generale de tipul imobil - schimbător, viu, - veşted, trecător, amorţit. Unul din termeni este virtual, presupunând vara cu explozia sa de viaţă, iar celălalt este copleşitor de prezent în poezie: iarna, frunzişul uscat, codrul părăsit de păsări, „vestejitei amorţit”. Pornind de la două poezii populare transcrise în caietele sale, în care dialogul este purtat de un copac întristat că va fi tăiat, Eminescu realizează un poem „filosofic” în manieră populară, deloc didactic, despre trecerea timpului, ce atinge şi schimbă nu numai natura umană, ci şi natura „naturans”. Ce deosebire între imaginea codrului din Revedere cu durata lui regenerantă („Tu din tânăr precum eşti / Tot mereu întinereşti”) şi viziunea codrului veşted, „bolnav” de timp cum ar spune Blaga, din Ce telegeni... Singura consolare, ca şi în poezia populară, de aceasta dată, rămâne sentimentul complex al dorului ce poate umple şi face singurătatea mai suportabilă: „Şi cu doru-mi singurel, / De mă-ngân numai cu el!” Această concepţie a stingerii şi nimicirii, atât de proprie gândirii eminesciene şi care în Scrisoarea I se extinde la proporţiile universului, înCe te legeni..., relevându-se tot prin mari simboluri („moartea” codrului iarna), este totuşi atenuată şi umanizată de prezenţa dorului, punctul de joncţiune între filosofia personală şi mentalitatea populară.