Comentati poezia "Amurg" de George Bacovia.
Răspunsuri la întrebare
George Bacovia se remarca in literatura romaneasca prin promovarea curentului literar simbolist, la inceputul secolulului al XX-lea. Simbolismul este caracterizat prin sugestie, simboluri, si sinestezii. Prin simbolism, cuvintele isi pierd sensul lor comun, si semnifica un aspect al existentei, acompaniat de epitete si metafore ce le confera viziunea unica a artistului despre lume.
Poezia Amurg, structural, este formata dintr-o singura strofa, rimand doar versurile pare printr-o rima imbratisata, stil caracteristic lui George Bacovia. Tema poeziei este moartea, sugerata prin numeroase imagini motorii si simboluri, astfel ca este introdusa prin recurenta verbului "a curge", simbolul "sange" ce semnifica forta vitala, ce se disipa, si prezenta bolii. Primele doua versuri reprezinta o comparatie, "Ca lacrimi mari de sange/Curg frunze de pe ramuri", ce realizeaza o imagine motorie ce sugereaza atat sfarsitul, cat si viziunea artistului despre viata. Poetul asociaza viata cu frunzele, iar caderea lor semnifica sfarsitul vietii. Epitetul "Lacrimi mari de sange" reprezinta puritatea dar si importanta vietii, un dar de pret al fiintei, iar ramurile reprezinta insasi lumea in care traim.
Continuarea poeziei prin introducerea amurgului in prim plan, accentueaza ideea mortii. Amurgul reprezinta sfarsitul zilei, al luminii, iar faptul ca este insangerat simbolizeaza iminenta mortii, faptul ca fiinta umana este binecuvantata la darul vietii dar si condamnata la pierderea acestui dar. Amurgul ce patrunde "incet" prin geamuri si pe "dealurile albastre" sugereaza venirea necontrolata, nebanuita, neanticipata a mortii, dar si acceptarea ei ca pe un adevar universal.
O noua imagine motorie intervine, in antiteza cu "curgerea frunzelor", si anume "urcarea lunii". In multe culturi, luna este un simbol al mortii, iar antiteza acestor imagini motorii sugereaza pendulul existential al oamenilor: cand viata se stinge, moartea invinge. Poetul imbraca aceste imagini si prin reluarea epitetului "de sange", care confera o nota tenebroasa poeziei; prezenta repetata a cuvantului "sange" in poezie sugerand ca moartea este pretutindeni. Comparatia "de sange pare lacul/Mai ros ca-ntotdeauna" este o reflectare filsofica a poetului, realizarea brusca si terifianta a venirii mortii in randul oamenilor, moarte ce pare din ce in ce mai aproape de fiecare.
Ultimele patru versuri ale poeziei introduc o noua atmosfera: prezenta bolii. Boala este sugerata atat de fata ce tuseste, cat si efectiv de inversiunea "bolnavul amurg". Fata ce priveste la geam este o imagine binecunoscuta in simbolism, ce face trimitere la Charles Baudelaire, cand omul priveste pe geam, dupa care isi intoarce spatele catre lume. De data aceasta, la Bacovia, omul priveste insistent pe geam, sugerand amintirile, viata pe care a trait-o, constient fiind de venirea iminenta a mortii. Batista este o metafora ce simbolizeaza tot zbuciumul existential al omului, chinul existentei, care intr-un final isi pierde sensul si importanta, la fel ca o simpla batista murdara. Reluarea imaginii motorii "S-a facut batista/Ca frunzele ce curg" sugereaza intr-un final ca fiinta a murit, decizia poetului fiind de a nu descrie fiinta, ci caderea batistei, asemenea frunzelor, asemenea vietii, omul luand cu el in moarte tot ce a trait in viata.
Prin plentitudinea de metafore, imagini motorii si sugestie, poezia Amurg este o opera literara simbolista ce prezinta iminenta mortii, poetul George Bacovia remarcandu-se prin nivelul ridicat de abstractizare, dar si prin faptul ca a surprins atat de multe aspecte existentiale intr-o poezie atat de scurta.