Question

comentati sau dezvoltati intrun scurt eseu dialogul mamei cu fintina din poezia Apa cristalina de Liviu Damian.......Va rog urgenttt
Mama nu plîngea între noi
îşi lua caldarea şi se ducea la fîntîna.
Aplecata peste vîrtej
în lumina puțina a serii
scotea supusa
din gura izvoarelor
caldarea cu apa
şi lacrima ei.

Era ger
apa îngheța pe corlate
pe şalul mamei
şi vîntul dadea buzna.
Mama îi spunea ceva fîntînii.
Fîntîna îi raspundea.
Doua izvoare erau
presarate cu omat.
Dadeau tot ce aveau
şi cine se întreba
ce-i în sufletul lor?

În viscol şi ger
ori vara sub stele
cînd îi era greu
cînd n-avea cine s-o asculte
mama nu se ducea în vecini
nu umbla pe la neamuri.
Mama mea tînara
îmbodolita ca o batrîna
se ducea la fîntîna.

Answer 1

Din versurile poeziei reiese o asemanare intre mama si fantana. Comunicare dintre fiinta si natura reprezentata prin fantana, este una lipsita de cuvinte, dar plina de intelesuri. Asa cum mama, tacuta si obosita de treburile zilnice ori de necazuri, ramane tacuta in fata semenilor ei, soptindu-si durerile adancurilor fantanii, toto asa fantana, personificata, ii sopteste mamei durerile. Fantana infrunta greutatile iernii, care ii ingheata izvoarele, iar mama infrunta greutatile vietii. Pentru mama fantana reprezinta singura modalitate de a se descarca, de a-si impartasi durerile, iar legatura dintre mama si fantana simbolizeaza legatura dintre om si natura.