Question

Comentati starea personajului liric, provocata de sete
Din "Moartea caprioarei"

Answer 1

Poezia scrisă de N.Labiş ,Moarte căprioarei a văzut lumina tiparului abia în 1964,aparţinând unui volumului omonim,postum.
Textul liric are ca decor sumbru seceta de după Al Doilea Război Mondial ,care transformă peisajul teluric,terestru,văzut prin ochii unui copil stăpânit de foame într-unul deşertic, selenar , îmbrăcat de flăcări vineţii : "Seceta a ucis orice boare de vânt/ Soarele s-a topit şi a curs pe pământ/ A rămas cerul fierbinte şi gol./Ciuturile scot din fântână nămol./Peste păduri tot mai des focuri,focuri/Dansează sălbatice , satanice jocuri ". 
Versurile 5-8 din a doua strofă ( Setea mă năruie.Fierbe pe piatră../Tâmpla apasă pe umăr.Păşesc ca pe-o altă planetă/Imensă străină şi grea...) marchează setea dogoritoare a eului liric, teama drumului iniţiatic pe care-l parcurge împreună cu tatăl şi care se încheie în finalul poeziei (când foamea învinge "datina şi mila".
Planeta este transformată, străină,suprareală, setea este un element simbolic, cu mai multe valenţe , semnificând uscăciunea,foametea,chinul.La început, zbuciumul lăuntric trăit de eul liric (care este aşezat în faţa realităţii crude) , drama : " Spun tatii că mi-i sete, şi-mi face semn să tac./Ameţitoare apă ce limpede te clatini" nu este admisă de iniţiator, de tată, astfel, iniţiatul (copilul) nu are voie să bea din apă, element primordial, al vieţii şi morţii , al regenerării. 
În ultima parte a poeziei,eului liric îi este permis să bea, deoarece a trecut de partea iniţierii (uciderea căprioarei şi sacrificiul inimii acesteia,deşi implicaţiile acestei fapte au o puternică influenţă ,reverberaţie,în sufletul eului liric) :" Spun tatii că mi-i sete şi-mi face semn să beau./Ameţitoare apă ce-ntunecat te clatini". De data aceasta, apa este întunecată, întunericul este simbol al liniştii şi tăcerii, eul liric este resemnat în faţa faptului împlinit ; sensibilitatea lui nu triumfă ("Vai, cum doream ca pentru-ntâia oară,/Bătaia puştii tatii să dea greş").
Căprioara este de asemenea, un simbol marcant al poeziei, ce ilustrează gingăşia,natura .
Sper că te-am ajutat..tare-mi place poezia asta..o recit adesea..