comentati titlul amintiri din copilarie
Răspunsuri la întrebare
Răspuns de
1
Titlul lucrarii „Amintiri din copilarie” de Ion Creanga poate fi justificat pornind chiar de la cuvintele care il alcatuiesc:
a. Cel dintai („Amintiri”) subliniaza caracterul memorialistic al acestei opere, reliefat chiar in primele ei fraze: „Stau cateodata si-mi amintesc ce vremi si ce oameni mai erau prin par 737e42h 55;ile noastre”. Concepute si scrise in ultima parte a vietii, „Amintirile” au darul de a-i reda omului matur, fie si pentru scurt timp, bucuria copilariei. Fireste, timpul evocat este trecutul, un timp originar, patriarhal, o varsta de aur; spre aceasta va nazui povestitorul, intr-o eterna intoarcere la origini. In aceste conditii, Humulestiul devine un sat pentru eternitate, iar lumea evocata capata o aureola de mit. b. Al doilea termen („copilarie”) desemneaza timpul fericit al varstei fara de griji. In interiorul lui figurile devin memorabile, intamplarile devin unice, iar realitatea este inlocuita cu un spatiu imaginar si minunat. In aceste conditii, expresii ca „pe atunci” sau „vremea aceea” au sensul lui „a fost odata” din basme si arunca asupra intamplarilor o lumina mirifica; lumea copilariei este infatisata in dominanta festiva a existentei sale, viata fiind privita ca o mare sarbatoare. Prin faptul ca autorul nu foloseste alaturi de substantivul „copilaria” adjectivul pronominal posesiv „mea”, se sugereaza caracterul universal al timpului evocat, povestindu-se astfel o copilarie ca oricare alta: „Asa eram eu la varsta cea fericita si asa cred ca au fost toti copiii, de cand lumea si pamantul”.
a. Cel dintai („Amintiri”) subliniaza caracterul memorialistic al acestei opere, reliefat chiar in primele ei fraze: „Stau cateodata si-mi amintesc ce vremi si ce oameni mai erau prin par 737e42h 55;ile noastre”. Concepute si scrise in ultima parte a vietii, „Amintirile” au darul de a-i reda omului matur, fie si pentru scurt timp, bucuria copilariei. Fireste, timpul evocat este trecutul, un timp originar, patriarhal, o varsta de aur; spre aceasta va nazui povestitorul, intr-o eterna intoarcere la origini. In aceste conditii, Humulestiul devine un sat pentru eternitate, iar lumea evocata capata o aureola de mit. b. Al doilea termen („copilarie”) desemneaza timpul fericit al varstei fara de griji. In interiorul lui figurile devin memorabile, intamplarile devin unice, iar realitatea este inlocuita cu un spatiu imaginar si minunat. In aceste conditii, expresii ca „pe atunci” sau „vremea aceea” au sensul lui „a fost odata” din basme si arunca asupra intamplarilor o lumina mirifica; lumea copilariei este infatisata in dominanta festiva a existentei sale, viata fiind privita ca o mare sarbatoare. Prin faptul ca autorul nu foloseste alaturi de substantivul „copilaria” adjectivul pronominal posesiv „mea”, se sugereaza caracterul universal al timpului evocat, povestindu-se astfel o copilarie ca oricare alta: „Asa eram eu la varsta cea fericita si asa cred ca au fost toti copiii, de cand lumea si pamantul”.
fisudbdhehs:
ce ai scris la partea “ce oameni mai erau prin par…?
Alte întrebări interesante
Engleza,
8 ani în urmă
Geografie,
8 ani în urmă
Limba română,
8 ani în urmă
Limba română,
9 ani în urmă
Matematică,
9 ani în urmă