comentati ultima strofa a poieziei „Testament" de Tudor Arghezi.
DAU COROANA
Răspunsuri la întrebare
Strofa VI : - finalul operei ofera cititorului o definitie a poeziei, vazuta ca o imbinare a spontaneitatii cu profunzimea, a inspiratiei de moment cu efortul creator: « slova de foc si slova faurita, imparechiate-n carte se marita ».
- acesta combinatie reusita este comparata de autor intr-un limbaj veritabil tehnic : « ca fierul cald imbratisat in cleste ».
- versul « Robul a scris-o, Domnul o citeste », poate da nastere unei polemici, cititorul neavand la prima citire siguranta daca Domnul are un sens pur Biblic, referindu-se la ofranda (« cartea ») pe care poetul o face Divinitatii, sau daca termenul se refera la cei care ii vor citi opera in viitor. → dar cum Dumnezeu cunoaste totul pe acest pamant, versurile de final par sa lamureasca chiar si pe cel mai suspicios critic: « far-a a cunoaste ca-n adancul ei zace mania bunilor mei ».