Question

Comentați vă rog fragmentul acesta..Dau coroană.

În general, lăncrănjenii se dovedeau foarte deschişi la inovaţiile mai mărunte, accesibile şi sărăciei, alemaşinismului. în privinţa aceasta iarăşi Tata le-a dat izvod. Toate astea şi atîtea altele însemnau însă prea puţin pentru un osîndit să rămînă pînă la urmă un nemulţumit. Prin înclinările, cu joc de multelaturi, ale inteligenţei sale, prin cultura şi ştiinţa sa, ce-şi întindea antenele spre cele mai diversedomenii (îl pasiona literatura universală, dar şi matematica), prin mlădioasa putere de optare aspiritului său, Tata purta în sine, cînd mai stins, cînd mai treaz, aleanul altor orizonturi. în tinereţefusese, cu aţipiri din cînd în cînd, activ şi în plan practic, ba şi tehnic, precum am mai arătat, dar cerculacestor activităţi nu-i încingea fruntea cu lumina îndestulării. îşi îndeplinea sarcinile preoţiei pe care încea mai mare parte le socotea emanate din credinţi deşarte, ca un conştiincios adept al pravilei, dar oricum numai aşa cum se putea fără de elanul unei adevărate convingeri. El, care citea pe Kant,Schopenhauer sau David Strauss, ar fi avut nevoie de oarecare aer şi zare. Acasă era calm şi rar lavorbă, dar nu ursuz. Cîteodată — evada. Evada nu tocmai departe, pînă la Sebeş sau la Bălgrad. Un pahar de vin îl muta în ipostazele vorbăreţe. După alte cinci pahare nu-şi mai stăpînea adîncuriletemperamentale, după zece cînta sau aluneca pe
povîrnişul disputelor ce nu mai luau sfîrşit. La Casina din Sebeş, sau uneori, mai rar, şi numai cîndcredea că şi-a greşit toate cărările, la Bălgrad, îşi încerca la jocul de cărţi o anume linie scrisa în palmă, pe care realitatea o dezminţea. Aceasta era forma cea mai de jos a evadărilor sale, şi de obicei pierdea.Ştia foarte bine că neadaptabilului îi este neprielnică orice sfară, cu toate astea, în momentele dedisperare îl bătea gîndul să părăsească satul, să plece în „ţară" (aşa numeam noi vechiul regat alRomâniei), unde îşi închipuia că ar fi putut cu darurile ce i-au venit mai din plin decît norocul, să poarte cîtva timp rosturile vreunei mari moşii, iar pe urmă să se gospodărească singur în stil mare. Dar priveliştea dezolantă din preajmă, droaia de copii, şi-un pic de inerţie fizică, de care s-a molipsit timpde zeci de ani în nemişcarea peisajului dominat de rîpile roşii, hieratice, din Coastă, — toate astea îm- preună îl făceau să recadă în aleanurile sale, ce nu mai mişcau decît din aripi frînte, şi stări de delăsarefără deznodămînt.

Answer 1

Acest text este petrecut într-un dialog imaginar