Question

Comentati va rog rolul urmatorului epitet:pinza rara.Dau coroannnaa

Answer 1

Epitetul - "Partea de vorbire sau de frazã care determinã, în lucrãrile sau actiunile exprimate, printr-un substantiv sau verb, însusirile lor estetice, adicã acelea care pun în luminã felul cum le vede sau cum le simte scriitorul si care au un rãsunet în sensibilitatea si fantezia cititorului” (Tudor Vianu). Epitetul numeste însusiri deosebite, aparte. Epitetele pot fi explicative, epitete metaforã, sincretice, complexe, imagini, apreciative, antitetice, evocative, ornante. Frumusetea epitetelor este datã de asocierea deosebitã, ineditã a cuvintelor. Epitetul este cea mai popularã figurã de stil de modificare a sensului (trop). Este considerat „un determinativ expresiv, pus pe lânga un substantiv sau pe lângã un verb, pentru a scoate în evidentã mai nuantat o trãsãturã a obiectului sau a actiunii si pentru a da mai multã expresivitate artisticã creatiei: „Pe tãpsanul prãvãlatic apa curge furioasã”. Epitetul este adãugat unui cuvânt cu scopul de a evidentia o caracteristicã frapantã, de a reliefa o trãsãturã. Majoritatea epitetelor determinã substantive: „Iar prin mândrul întuneric al pãdurii de argint / Vezi izvoare zdrumicate peste pietre licurind” (Mihai Eminescu).Comparatia - Procedeu artistic care constã în alãturarea a doi termeni (obiecte, persoane, idei, fenomene, actiuni etc.) cu însusiri comune, urmãrindu-se anumite caracteristici ale primului termen (de comparat), prin intermediul celui de-al doilea (cu care se comparã). Ca figurã de stil, comparatia poate fi exprimatã numai printr-un substantiv însotit de atribute si complemente. Alãturarea celor doi termeni se face pe baza unor însusiri comune, cu scopul de a evidentia caracteristicile unuia din termeni. Termenii pot denumi obiecte, fiinte, persoane, actiuni sau notiuni abstracte. Între cei doi termeni ai comparatiei se stabileste o relatie de asemãnare, marcatã prin cuvinte sau grupuri de cuvinte ca: la fel ca, asemãnãtor cu, asemenea,precum, întocmai ca, cât, cum, aidoma, astfel ca, etc. „Ca un glob de aur luna strãlucea” (D. Bolintineanu). „Nalt cât casa, / Verde ca mãtasea…” (ghicitoare).Metafora - Procedeu artistic, element al limbajului poetic, prin care se trece de la sensul prorpiu al cuvântului sau al unei expresii, la un alt sens, pe care cuvântul sau expresia îl dobândeste numai prin analogie, prin comparatie. În comparatia initialã, care stã la baza metaforei, termenul cu sens impropriu, figurat, îl susbtituie pe cel cu sens propriu, de unde rezultã cã într-o expresie morfologicã existã un înteles usor de intuit si altul mai greu de intuit, sugerat. Altfel spus, metafora constã în denumirea unui obiect, a unei însusiri, a unei actiuni cu ajutorul unei comparatii din care lipseste termenul comparat. „Limba noastrã-i o comoarã”. Metafora presupune un transfer de sens de la un cuvânt la altul pe baza unei asemãnãri, tinde spre o îmbinare neasteptatã de cuvinte. „pãdure de argint” (pãdure ca de argint); „codri de aramã” (codri ca de aramã). Prin forta ei de a trezi imagini si sentimente, de a sensibiliza si intensifica impresii, de a spori semnificatia faptelor sau obiectelor, metafora este un element de bazã al exprimãrii poetice. „Acea grindin-otelitã înspre Dunãre o mânã…”.