Comenteaza cele 4 strofele ale poeziei "Iarna" de Vasile Alecsandri..Fiecare strofa sa fie comentata separat.
E super,super urgent
Răspunsuri la întrebare
În prima strofă, iarna este personificată, devenind un personaj ” cumplit ” care își ” cerne ” norii ” lungi troiene călătoare adunate-n cer grămadă ”. Verbul ” cerne ” sugerează căderea necontenită a zăpezii, idee accentuată de comparația ” ca un roi ” și de metafora ” nori de zăpadă ”. Impresia de spațiu nelimitat este conferită de planul cosmic sugerat de substantivele ” văzduh ”, ” nori ”, ” cer ”, ” aer ”. Imaginile realizate sunt preponderent vizuale, dominate cromatic de non-culoarea alb: ” umeri dalbi ”, ” nori de zăpadă ”, ” fluturi dabli ”. Prezența eului liric transpare în această strofă din metafora ” fiori de gheață ” care exprimă sentimentul de înfiorare, dar și de uimire în fața spectacolului naturii.
Strofa a doua apare ca o continuare firească a primului catren, înfățișând aceeași cădere necontenită a zăpezii, redată de repetiția verbului ” ninge ”, din enumerarea momentelor zilei, cât și prin prezența adverbului ” iară ”: ” Ziua ninge, noaptea ninge, dimineața ninge iară ”. Și în această strofă descrierea sugerată de prezența elementelor ce aparțin planului cosmic: ” soare ” și ” nori ”.
Monotonia peisajului determină meditația eului liric asupra curgerii timpului, fapt ce dă naștere sentimentului de melancolie, de tristețe. Comparația ce generează această idee se remarcă prin originalitate, prin marea ei plasticitate: ” Soarele rotund și palid se prevede printre nori / Ca un vis de tinerețe printre anii trecători. ”
Strofa a treia schițează planul terestru unde totul pare acoperit ” cu o haină argintie ”. Imaginea este predominant vizuală, iar dominanta albă este sugerată de enumerația ” pe câmp, pe dealuri, împrejur, în depărtare, ” sau de epitetul multiplu ” pe-ntinderea pustie, fără urme, fără drum, ”.
Ca în majoritatea pastelurilor lui Alecsandri, poezia se termină ( ultima strofă ) într-o notă optimistă. Pe imensitatea albului apare un punct mișcător: ” Iată-o sanie ușoară care trece peste văi… ”. Sania semnalează prezența omului care însuflețește cadrul natural ( sau mai simplu a altor personaje .. ). Peisajul este înveselit și de prezența soarelui care capătă atribute umane. El ” Strălucește și dezmiardă ” zăpada căzută. Metafora hiperbolizată ” oceanul de ninsoare ” sugerează zăpada copleșitoare ce apasă. Astfel, monotonia peisajului din prima secvență este înlăturată de lumina soarelui și de prezența umană. Imensitatea albă, strălucitoare, sugerată vizual de primele două versuri se asociază perfect cu nota veselă redată de imaginea auditivă a ” clinchete de zurgălăi ” ce răsună ” voios ” în aerul tare al iernii.