Question

Comentează in 10-15 rânduri semnificațiile textului liric. Va rog.

Answer 1

INTRODUCERE Opera literară „Toamna”, de Şt. O. Iosif este un text liric care are ca temă moartea naturii în anotimpul autumnal cu implcaţii asupra spiritului uman. CUPRINS Poezia debutează cu o constatare: sosirea toamnei „cu aiureli de vânt”. La nivel semantic, sintagma are sensul expresiei populare de „vânt rău” care paralizează mediul înconjurător şi îmbolnăveşte omul. Voce lirică îşi face prezenţa în ultimele două versuri ale strofei I. Pronumele personal de persoana a II-a singular „tu” şi verbul la persoana a II-a singular „te-nfiorezi” indică prezenţa monologului adresat şi a unui personaj liric, sufletul „plin de griji şi de-ndoieli”. Spre acest „personaj” se îndreapătă confesiunea lirică subiectivă marcată de sentimentul de melancolie, de incertitudine şi de nelinişte: „Te-nfiorezi de tristele poveşti”. În strofele a II-a – a V-a şi în primele două versuri ale ultimei strofe, eul liric adoptă o perspectivă aparent neutră, obiectivă, sub masca unei voci impersonale. Aflată în ipostaza de observator, poetul descrie, având ca element central vântului, moartea în natură. Personificat, fenomenul natural „goneşte” frunzele, „stânge” florile, „frânge” ramurile, „hohotă” şi „geme”. Mesajul poetic transpare în vizunea originală şi expresivă în care este zugrăvit peisajul: personificarea este însoţită de comparaţie („Abia suspină/Ca plânsul violinei în surdină”) şi enumeraţie („Şi şuieră, şi fluieră, şi vuie”). Accentul cade pe imagini artistice adresate auditivului care impun un tablou de natură dezolant, perceput într-un moment al extincţiei realităţii exterioare („moarte foi”). Amploarea fenomenului în timp afectează spiritul uman. Ultimele două versuri transmit, cu ajutorul exclamaţiei retorice, un sentiment de nostalgie. Interjecţia exclamativă „ah”, adjectivul-epitet „potolită”, cu valoare de superlativ, evocă imaginea unei vremi calme, fără intemperii, plăcute omului. ÎNCHEIERE În concluzie, semnificaţia poeziei conturează ideea că sosirea toamnei tulbură cugetul fiinţei umane. În alt plan, lirismul obiectiv, pe care îl presupune discursul liric, sugerează trecerea nemiloasă a timpului şi apropierea de pragul morţii.