Limba română, întrebare adresată de Utilizator anonim, 9 ani în urmă

Comenteaza in 12 rinduri textul ... Muntele Retezat Muntele si-acum ascunde Intre nouri fruntea lui; Trasnet cand prin stanci patrunde Dintre stanci si-acum raspunde Vulturu-ngrijat de pui. Fiarele si-acum isi cata Sus prin codri adapost, Turme cand pe culmi s-arata Insa varfu-i niciodata N-o sa fie cum a fost! Ca pe culmi atunci, pe creste, Uriasi traiau cumpliti, Cu copii si cu neveste. Noi stim numai din poveste, Ca-s acum de mult pieriti. Ici, pe-un munte, cate unul, Altu colo-n pisc era; Cand vorbea, urla ca tunul; Cand fugea pe culmi nebunul, Sub el locul tremura. Noi le stim, romanii, toate, Ca traiam si-atunci pe-aici. N-aveam grija lor, nepoate: Le paream prin vale poate Niste biete de furnici. Si trecura vremi, trecura, Uriasii putintei Tot mai repede scazura. Cei din urma cari vazura Sfantul cer, ii stim pe trei.


Utilizator anonim: Bună! ... mi-ar plăcea să răspund, dar acum timp n-am ... cum pot face  să răapund când dau la pace cu timpul?
Utilizator anonim: Staruite te rog acum.Primesti cel mai bun nraspuns)
Utilizator anonim: raspuns8
PIDBULI: si-acum raspunde Vulturu-ngrijat de pui. Fiarele si-acum isi cata Sus prin codri adapost, Turme cand pe culmi s-arata Insa varfu-i niciodata N-o sa fie cum a fost! Ca pe culmi atunci, pe creste, Uriasi traiau cumpliti, Cu copii si cu neveste. Noi stim numai din poveste, Ca-s acum de mult pieriti. Ici, pe-un munte, cate unul, Altu colo-n pisc era; Cand vorbea, urla ca tunul; Cand fugea pe culmi nebunul, Sub el locul tremura. Noi le stim, romanii, toate, Ca traiam si-atunci pe-aici. N-aveam grija 

Răspunsuri la întrebare

Răspuns de Utilizator anonim
0
Muntele Retezat

Retezatul este loc de aduceri -aminte ... şi-mi cade bine a rândui despre El şi dincolo de cele scrise deoarece acesta este muntele fiinţei mele.
Se vede că EL este şi casa păsărilor, şi-a fiarelor fioroase, dar şi-a turmelor cu oi bârsane care cresc ca-n poveşti  demult apuse, când pe coamele LUI vieţuiau uriaşi cu-a lor neveste şi copii.
Poveşti cu uriaşi ...  care când vorbeau părea a tuna, iar când păşeau părea a cutremura cerul şi pământul şi  dincolo de toată imensitatea lor incomensurabilă, pe aici eram şi noi, românii, care deşi păream în faţa lor mărunte vietăţi, a noastră trăinicie este veşnicia şi-a lor imensitate risipirea.
Alte întrebări interesante