Comenteaza in 6-10 randuri fragmentul: Cand stau dupa-amiaza in gradina , in soare si inchid ochii, cand sunt singur si inchid ochii, ori cand in mijlocul unei conversatii imi trec mana peste obraz si strang pleoapele , regasesc intodeauna aceeasi intunecime nesigura, aceeasi caverna intima si cunoscuta, aceeasi vizuina caldutasi iluminata de pete si imagini neclare, care este interiorul trupului meu , continutul persoanei mele de dincoace de piele.
Dau coroana !
Răspunsuri la întrebare
Distras de dinamismul vietii sale, deseori, omul isi pierde capacitatea de a patrunde in spatiul interior, spre a-si contrentra toata forta, observand intim "aceeasi vizuina calduta si iluminata de pete si imagini neclare", fiindu-i posibil a discerne intre cele mai mici tulburari, bucurii si schimbari de sentimente.
Insa in momentele de detensionare, cand nu suntem impresurati de lumea exterioara, ne putem resensibiliza si percepe din nou, interiorul trupului, dimensiunea pura "de dincoace de piele". Coborarea in intunecimea "nesigura" este una anevoiosa, conexiunea fiind greu de mentinut prin trecerea de la o lume a contururilor fixe la una a contururilor ambigue ("imagini neclare"), ce doar sugereaza, si nu arata. Acest fapt este posibil doar prin eliminarea distragerilor ("Cand stau dupa-amiaza in gradina , in soare si inchid ochii, cand sunt singur si inchid ochii") sau prin chemarea directa a lumii sufletesti ("cand in mijlocul unei conversatii imi trec mana peste obraz si strang pleoapele").