Limba română, întrebare adresată de Utilizator anonim, 8 ani în urmă

Comentează, în minimum 50 de cuvinte, textul de mai jos, evidenţiind relaţia dintre ideea poeticăşi mijloacele artistice.
Va rog foarte multe am mare nevoie de ajutor dau coronita va rog din suflet

Anexe:

Răspunsuri la întrebare

Răspuns de alexein
0

Uite niste idei pe care le mai poti imbraca, imbina.

*mesajul poetic sugereaza lumea unui paradis pierdut, o decadere amara ("am vrut ce nu ne sta-n puteri), o distantare fata de inscrierea intr-un cadru ideal, parand candva aproape tangibil (indragostitii deja isi imaginau dragostea implinita, neluand in calcul posibilitatea esecului "lumea din gand de care n-am fost vrednici")

Dorinta lor de a se alatura intr-un tot unitar, de a elimina diferentele ce ii separa, anume conturul individului (fapt relevat de final unde se observa ce voiau a evita din incipit: "pe dezbinate drumuri doi straini") este prost inteleasa: ei urmeaza o cale directa, prea evidenta, vazand prin limbajul rational o posibilitate.

Insa ei se inseala, caci vorba reduce din inteles, delimiteaza, neinfatisand intregul complet. Apar neajunsuri, greutati in a emite/recepta un mesaj autentic si nealterat: "vorbele noastre ne-au mintit". Daca cei doi se rezumau la mijloace indirecte, sugestive, ce sporesc misterul iubirii, lasand vie bucuria de a cunoaste "din aproape in aproape", de a ghici ce simte celalalt, de a subintelege prin indicii, atunci nu ar fi "spus prea mult", pierzand intelesul.

*iubirea imateriala, din gand, nu a putut fi infaptuita din realitate. Insasi incercarea de a o transpune in planul exterior este letala ("avant rapus ca o privire de-ntuneric"), caci ea devine impurificata, atinsa de conditiile exterioare. Este coborata de la planul spiritual la cel terestru, deci perisabil ("taina ramasa-n trup ca-ntr-un sicriu").

*sesizam asocierea iubire/moarte, eros/thanatos; legatura socanta, la inceput, caci se realizeaza intre concepte parand a fi antitetice, insa aici, capata mai multe sensuri. Aceasta conotatie poate fi sesizata din campul semantic al mortii (sicriu), alaturat celui al dragostei (el este mai difuz, face trimitere la visul lor, poarta care nu s-a deschis).

**In urmatoarele randuri eu diferentiez intre iubirea pura (initiala), cea terestra(=eros). Moartea reprezinta finalul primei iubiri, motivul transformarii ei in categoria secundara, cat si urmarea fireasca a celei de-a doua.**

Ascensiunea la un nou nivel, atingerea unei trepte ce depaseste nivelul individual, reprezinta scopul dragostei pure. Insa dorinta materializarii rapide o poate corupe, transformand din dragoste doar dorinta de a marca fiinta iubita cu propriile caracteristici, aspiratia catre posesiune, de proiectie a sinelui in viitor (prin propria persoana si prin alti purtatori), si nu a cuplului. Vrei sa-l absorbi pe celalalt, dar nu sa fiti "absorbiti" impreuna. Probabil ca visul lor a fost corupt, astfel ei devenind nedemni de scopul original.

Moartea se refera la disparitia dragostei initiale, dar si la abolirea conturului individului (adica atunci cand vrei sa il intelegi intru totul pe celalalt, sa il diseci pentru a-l avea; un fel de "we murder to dissect").

*in finalul operei, dupa separare, indragostitii simt ruptura, schisma, fiind constienti de "vina lor", ce i-a determinat a fi "respinsi de paradis". Fiecare isi poarta crucea, condamnati la a se gandi la paradisul pierdut, la ce-ar fi putut fi, "purtand cainti pe urma unui vis".

Alte întrebări interesante