Comentează poezia "Peste vârfuri " de Mihai Eminescu strofa a2si a3 dau coroană vă rooooggg repede
Răspunsuri la întrebare
Prima strofă înfățișează un cadru natural, prezența eului liric nefăcându-se încă simțită: luna mângâie cu lumina ei vrăjită creștetul întunecat al pădurii, codrul își mișcă frunza în bătaia lină a vântului și, din depărtare, se aude sunetul melancolic al unui corn.
Epitetele ” lin ” și ” melancolic ”, urmate în a doua strofă de către cele două repetiții: ” Mai departe, mai departe, / Mai încet, tot mai încet, ” trezesc în sufletul lectorului sentimentul de tristețe, finalizat la sfârșitul ultimului vers al celei de-a doua strofe: ” Îndulcind cu dor de moarte. ”
Paradoxal, ” Sufletu-mi nemângâiet ” al eului liric nu mai poate cunoaște liniștea decât o dată cu trecerea-n neființă. Mișcarea interioară susținută în strofa a doua de ecoul pe care cadrul natural l-a avut în sufletul eului liric este continuată și în ultima strofă.
Cele două interogații retorice: De ce taci, când fermecată / Inima-mi spre tine-ntorn? / Mai suna-vei, dulce corn, / Pentru mine vre odată? ” aduc în prim plan o temă des întâlnită în lirica eminesciană, aceea a scurgerii timpului în deplină concordanță cu relația ce se stabilește între om și natură. Experiența tristă a eului liric din primele două strofe se finalizează cu meditația asupra crugerii ireversabile a timpului, care îl îndepărtează de codru, interogațiile exprimând regretul pentru timpul care s-a scurs, pentru tinerețea, iubirea și fericirea de altădată. Codrul nu este, deci, numai o manifestare a naturii, el este simbolul tinereții, perioadă în care relația de afecțiune reciprocă dintre om și natură atinge apogeul.
Sentimentul general care se degajă din poezie este melancolia. Fenomenele naturale devin pretexte de meditație lirică asupra existenței efemere a speciei umane. Depărtarea progresivă a sunetului cornului este asociată curgerii vieții, asociere care conferă textului accente de meditație asupra tăcerii omului prin lume: Mai suna-vei, dulce corn, / Pentru mine vre odată? ”