Question

Comentează tema si viziunea despre lume într-o poezie interbelică studiată în minim 300 cuvinte.(Testamentul)

Answer 1

Răspuns:

Testament de Tudor Arghezi face parte din seria artelor poetice moderne ale literaturii române din perioada interbelică,fiind aşezată în fruntea primului volum arghezian, Cuvinte potrivite (1927), şi are rol de program (manifest) literar, realizat însă cu mijloace poetice. Este o artă poetică modernă, pentru că se regasesc ideile liricii moderne: transfigurarea socialului în estetic, estetica urâtului, raportul dintre inspiraţie şi tehnica poetică, autorul exprimandu-si propriile convingeri despre arta literară, despre menirea literaturii, despre rolul artistului în societate.

In opinia mea, viziunea poeziei argheziene despre lume este una duală: pe de-o parte este legată de estetica urâtului, susținând că se poate creea artă din orice aspect al realității chiar și din cele mai puțin frumoase si pe de altă parte ni se prezintă rolul de făuritor al poetului care prin efort personal transmite sentimentele poporului său, prin intermediul imaginilor si ideilor poetice

Tema poeziei ne arata creaţia literară în ipostaza de meşteşug, o creaţie lăsată ca drept  moştenire unui fiu spiritual, „cartea", o metonimie care desemnează opera literară.

Un prim element de compozitie il reprezinta titlul poeziei, care  poate fi interpretat  denotativ dar si conotativ. In sens propriu (denotativ), cuvântul-titlu desemnează un act juridic, care după moarte, se transmite averea sa. Aceasta este însă accepţia laică a termenului. In accepţie religioasă, cuvântul face trimitere la cele două mari părţi ale Bibliei, Vechiul Testament şi Noul Testament, în care sunt concentrate învăţăturile proorocilor şi apostolilor adresate omenirii, astfel creaţia argheziană devine o moştenire spirituală adresată urmaşilor-cititori sau viitorilor truditori ai condeiului.

Discursul liric are un caracter adresat, lirismul fiind subiectiv  si se realizează prin atitudinea poetică transmisă în mod direct şi, la nivelul expre¬siei, prin mărcile subiectivităţii: pronumele persona¬le, adjectivele posesive, verbele la persoana I şi a Ii-a singular, alternând spre diferenţiere cu persoana a IlI-a, topica afectivă (inversiuni şi dislocări sintactice), în poezie, eul liric apare în mai multe ipostaze: eu/ noi, eu/ tatăl -fiul (în dialogul imaginar iniţial), „de la străbunii mei până la tine" (în relaţia „străbunii" - eu - tu), Robul - Domnul (în finalul poeziei).