Question

Compunere 10 15 sentimente cu ocazia implicarii intr-un program de ajutoare la un centru de copii orfani

Answer 1

Era o zi ca celelalte. Ma indreptam spre metrou pentru a ma duce la o matusa. Pe peron am intalnit un baiat de vreo 11-12 ani intinzand mana la fiecare trecator pentru a ii da un banut sau ceva e mancare. Am trecut si eu intr-o zi prin fata lui si normal indinzandu-mi mana i-am dat un pachetel de mancare.
- Bogdaproste! Dumnezeu sa va ajute !
- Cum te numesti ? il intreb eu surprinsa de limbajul lui.
- Bogdan. adauga el repzit.
- Si de ce esti tu aici ?
- Bunicii mei m-au  abandonat la statia acestui metrou .
- Dar cati ani au trecut de atunci ? adaug eu uimita.
- Nu stiu cati ani au trecut, dar stiu ca am venit aici la 4 ani.
Un  informator care ne intrerupe conversatia zice:
- Metroul Bucuresti - Sibiu pleaca peste 2 minute !
- Plecati ca o sa pierdeti metroul . spune Bogdan.
 Peste o zi ma reintalnesc cu Bogdan.
- Sarut mana !
- Buna !
- Ce mai faceti ?
- Bine, tu ?
- Bine!
- Bogdan, am vrut a te intreb daca nu ai vrea sa te duc la un orfelinat.
- Nu ! raspunde el cu repezeala .
- Dar de ce?
- Il vezi pe baiatul de acolo? A fost dus la orfelinat la varsta de 14 ani si a fost dat afara la 18, iar pentru ca nu s-a putut obisnui cu viata d strada acum trage din punga. Aratandu-mi un tanar de 22 de ani.
- Bine,poftim acest pachet .
- Multumesc !
- Ma duc ca pierd metroul .
Peste cateva zile trecand pe acolo nu l-am mai vazut pe Bogdan si l-am ibtrebat pe acel baiat de 22 de ani si el mi-a zis ca a fost luat de o doamna.Atunci mi-am dat seama ca Bogdan acum are o familie care il ingrijeste ca pe oricare copil si il imbraca cu haine noi .