Question

compunere cu inceput dat:intr-o zi s-a intamlat un lucru ciudat soarele si luna au disparut de e cer.Era un intuneric crunt care ingrozea omenirea.Pana cand...
Va Rog ajutatima!!!

Answer 1

IIntr-o zi s-a intamplat un lucru ciudat, soarele si luna au disparut de pe cer. Era un intuneric crunt care ingrozea omenirea pana cand dintr-o data din mijlocul unei poienite a aparut o lumina orbitoare.
Eram singura intr-o mica expeditie de relaxare intr-o poienita de langa casa cand cerul s-a intunecat dintr-o data lasandu-ma in bezna cumplita si infricosatoare a padurii cand dintr-o data in fata mea a aparut o silueta stralucitoare, la inceput am crezut ca e vreo oratanie sinistra, dar apoi i-am vazut parul lung si auriu, ochii galbeni si stralucitori ca si raza soarelui, trupul suplu si fermecator acoperit de o rochie din matase alba imletita cu flori de foc aurii, pielea ii era stralucitoare, iar chipul dadea de gol o blandete ce rar se intalnea, oricum frumoasa creatura statea si se uita la cer cu tristete, dor si dragoste in ochi.
-Ce s-a intamplat? am intrebat-o dorind sa ii mai vad o data infatisarea fermecatoare.
-O! a inceput, ajuta-ma te rog! Vreau sa ma intorc acasa, vezi tu se intampla ca am cazut de pe cer, iar acum lumina a pierit.
Am incercat sa o linistesc, sa adun mai multe informatii, dar degeaba, frumoasa era axata pe intoarcerea ei acasa, dar apoi mi-a venit o idee, poate a cazut din cer pentru ca voia sa vada poienita.
-Ce-ar fi sa iti arat un loc special? i-am spus si a aprobat fericita, uitand parca de problema ei.
Asa se face ca am calatorit pana departe, nu stiu unde, dar cand am considerat ca ne-am indepartat destul m-am oprit si am inceput sa ii descriu peisajul din fata ei, pe care nu stiam cu siguranta ca nu il cunostea si nu-l vedea: in mijlocul unei campii magice verzi pline de flori de toate culorile se odihneste un lac de un albastru fermecat, licurici se joaca deasupra apei creand un vals perfect in timp ce copacii si pasarile le cantau voioase melodia speciala, in mijlocul lacului era o insulita pe care daca ajungeai erai intapinat de un stufaris atat de des incat nici macar fluturasii colorati nu aveau loc sa se joace, sau libelulele sa zboare grabite cautandu-si parteneri de joaca.
-Oau! spune intr-un final, ce frumos! continua, iar in ciuda faptului ca era intuneric fata ei se lumina si puteam sa vad lacrimi prelingandu-se pe obraji, iti multumesc, continua zambind dupa care isi ia adio, stralucirea ei transformandu-se intr-o puternica lumina alba, dar apoi cand am deschis ochii soarele era din nou pe cer, iar natura era si mai activa decat fusese in oricare alta zi senina de vara.
Inca si astazi stau si ma gandesc la aceasta intamplare, cum in momentul in care m-am intors la locul unde la inceput erau doar brazi taiati si copaci vestejiti astazi este imaginea fermecata a locului descris Zanei Soarelui.