Question

Compunere cu tema "O intamplare din copilarie"(o intamplare amuzanta)

Answer 1

fiecare dintre noi, bănuiesc, că are MĂCAR o întâmplare din copilărie în care a fost drăcuşor. Boacăne, năzbâtii, nandanale, gafe sau cum vrei să le zici. Sunt poveştirile picante de la întrunirile cu familionu’ + neamurile de la ţară, în general.  La mine povestea care se repetă obsesiv de câte ori se adunau neamurile era aia în care am dat foc la magazia de lemne şi la coteţ. Povestea e simplă.Aveam 4 ani, vara, la ţară. Murise “naşicu'” (nu era naşul meu de botez, dar aşa îi ziceam. Probabil pt că îmi dădea în fiecare dimineaţă câte ceva bun. Asta însemnând o bomboană sau o felie de paine înmuiată în apă şi zahăr).  Noi eram gard în gard cu naşicu’, iar acum, evident că toată lumea era acolo. Priveghi, pomană, alea alea.  Întâmplarea a făcut că am găsit un chibrit, aşa că m-am retras frumuşel în spatele casei şi cocoţat pe cei doi baloţi de paie care erau rezemaţi de magazia de lemne… am început să aprind câte un băţ. Încercam să-l ţin cât mai mult fără să mă frigă. Urmărea nu e greu de ghicit. M-am fript, am scăpat băţul în paie, acestea au lut foc, a luat foc şi magazia care era plină cu lemne… şi coteţul la porci… şi la păsări… ce să mai, se vedea focul de la kilometrii depărtare.  Panicat total, dupace am realizat ce-am făcut,  m-am ascuns. Eu mai aveam un văr mai mare decât mine cu 3 ani care era dracu gol. Capul tuturor răutăţilor de pe pământ. Îţi imaginezi că s-a organizat toată lumea de la inmormanatare să stingă ditamai focul şi imediat după ce s-a mai domolit mi l-au luat la omor pe văr’miu.  Ăla săracu se jura că n-a făcut nimic, dar cine să-l creadă că aşa zicea mereu. Eu prost, când am auzit cum îl bătea pe copil degeaba am ieşit şi am recunoscut că eu am dat foc… din greşeală. Îţi imaginzi şi tu că furia era cu mult mai mare acum. Nu vrei să ştii ce bătaie mi-am luat atunci. Şi în ziua de azi daca mă duc la ţară mi se pune invariabil aceeaşi întrebare: “Ai venit să repari magazia de lemne?”