Limba română, întrebare adresată de changethestar, 9 ani în urmă

Compunere cu titlul "Iarna, artă și imaginație".
Mulțumesc! :)

Răspunsuri la întrebare

Răspuns de powerpuffgirl
2
Îmi aduc cu plăcere aminte de serile de iarnă petrecute la gura sobei alături de bunica mea. Geamurile erau acoperite cu un strat de flori de zăpadă și de fiecare  dată, bunica mea îmi povestea cu glasul ei cel dulce cum în fiecare iarnă pe ulițele satului se adunau zeci de copii cu sănioarele lor și își petreceau timpul jucându-se până la apus. Dar cel mai mult îmi plăceau poveștile sale, pe care mi le citea din cartea lui Hans Christian Anderson. Povestile mele preferate erau Craiasa Zapezii si Fetita cu chibriturile, pe care de fiecare data le adapta, lasandu-ma pe mine sa imi imaginez un alt sfarsit decat cel scris. 
De asemenea imi placea sa pictez impreuna cu bunicul meu tot felul de peisaje surprinse iarna, care imi creau un sentiment de melancolie, deoarece intregul tinut era pustiu, copacii care altadata erau impodobiti cu coroane care mai de care mai bogate, acum erau goi si lipsiti de viata. Bunicul meu obisnuia sa spuna ca desi natura pare moarta, trebuie sa ne bucuram de frumusetea fiecarui anotimp si ca iarna este o arta si ea, precum si celelalte anotimpuri. 
Asa am invatat sa ma bucur de fulgii cristalini care se pogorau din vazduhul cenusiu incarcat de norii grei de zapada si care isi spuneau povestea, alcatuind o plapuma ce imbraca pamantul adormit.  
Iarna este o arta prin insasi sentimentul de bucurie al copiilor care o asteapta cu sufletul la gura si care prin farmecul ei cucerea atentia bunicului meu care o infatisa in picturile sale pline de dragoste. 
Alte întrebări interesante