compunere cu titlul la cabinetul veterinar
help pls
Răspunsuri la întrebare
Era o zi răcoroasă de toamnă. Îmi amintesc adierea vântului de dimineață, atât de blând... Simțeam că razele soarelui mă îndemnau să ies afară la joacă. Era într-adevăr o zi de care m-aș fi bucurat, dacă Pufi, motanul meu, ar fi fost sănatos si gata de joacă.
Iată-mă așadar, alergând grăbit pe holurile cabinetului veterinar, cu o pisică îndurerată în brațe. De ieri motanașului meu i se tăiase pofta de mâncare: era supărat si îl durea burtica.
-Oh, tu erai! Intră te rog! mă îndeamnă doctorul.
De îndata ce trecusem pragul, un aer încărcat cu miros de medicamente îmi pătrunse în nări. Se pare că tocmai operase o cățelușă. Nefericita își prinsese lăbuța într-un gard ghimpat!
-Bună ziua! mă adresez, amintindu-mi că nu am salutat.
-Bună! Te rog așează-l aici, pe măsuță. Am să-l examinez.
Uitându-mă la vitrinele pline cu medicamente, seringi și fel și fel de aparaturi, începusem să am emoții. Speram să nu fie ceva grav, pentru binele prietenului meu, Pufi.
Când doctorul spusese că terminase, mi-am dat seama că mă pierdusem în propriile mele gânduri.
-Nu e grav, spuse acesta încurajator.
-Mă bucur! răspund eu ușurat.
-Aș putea să știu dacă i-ați dat ceva de mâncare diferit față de obicei?
-Da! Acum că îmi amintesc, i-am dat o bucată din friptura mea de porc.
-Oh! Dar e încă mic și nu poate tolera! Îi puneți în mâncare dimineața acestă pastiluță, îl va ajuta să se refacă.
-Vă mulțumesc, domnule doctor! Mi-era teamă pentru el... Nu o să îi mai dau carne până nu crește!
-Mă bucur pentru amândoi. Dar ține minte că trebuie să îi introduci alte alimente, dar treptat. Asta e tot. Vrei să mă mai întrebi ceva?
-Nu, e în regulă. Mulțumesc încă o dată! Să aveți o zi plăcută. La revedere!
-La revedere!
Ajunsesem acasă și doar chef de joacă nu mai aveam. Știam că trebuia să am grijă de Pufi, doar e prietenul meu! Am stat cu el și am încercat să îi ridic moralul. A și mâncat câte ceva!
Mă bucurasem că nu era grav! Am avut mai mare grijă de el de atunci!