Question

COMPUNERE DE 15-20 RANDURI CU MESAJUL POEZIEI CASA PARINTEASCA DE IOAN ALEXANDRU . VA ROG .

Answer 1

Asa l-a pomenit, atunci când poetul si-a aflat sfârsit crestinesc, unul dintre mentorii sai spirituali, Iustinian Chira. Îl cunoscuse la manastirea Rohia, în 1966: „La despartire i-am spus un singur cuvânt. Cuvânt care l-a facut sa tresara… De la început am vazut în el un om deosebit, un fiu al Transilvaniei, un copil al satului ardelean, dar marcat de o lume ce se ivea la orizont, ostila spiritului românesc din Ardeal si de pretutindeni din tara Româneasca“.
O întâlnire fericita, cea cu Prea Sfintitul Iustinian Chira, atunci staret al manastirii, iar, mai apoi, parinte episcop. Cei doi, poet si ierarh, au întemeiat o mare prietenie: doua constiinte mereu aplecate peste întrebarile lumii.
Avea 25 de ani si, cu deja trei carti de poezie, un mare poet se ivise în literatura româna. Un important critic literar de astazi, Alex. Stefanescu, si-l aminteste citind la cenaclul „Junimea“ al universitatii bucurestene: „Era un tânar imberb cu o figura de copil bosumflat, dar cu mâini puternice de taran. A scos din buzunar câteva foi de hârtie si a început sa citeasca… În scurta vreme a renuntat la manuscrise si a continuat declamatia privind în sus, în tavanul amfiteatrului… Intonatia grava si deznadajduita de poet care vorbeste în pustiu, a instaurat treptat în sala o noua stare de spirit. Era ca si cum toti cei prezenti s-ar fi simtit vinovati si asteptau, înfiorati, o pedeapsa… Asistenta a ramas multa vreme coplesita de emotie“.
Un poet care îsi cunostea menirea si îsi asuma neclintit convingerile proprii. Timp de 14 ani, Ioan Alexandru si Iustinian Chira si-au scris unul altuia, marturisind o frumoasa legatura spirituala. Asa cum atesta volumul de „Scrisori“, aparut la Baia Mare în 2001. Scrisori în care semnele si strânsorile timpului acela nu lipsesc. De la Freiburg, din Germania, unde a ramas la studii timp de patru ani, poetul îi scria viitorului episcop: „Studiez filozofie si literatura si ascult muzica multa si mai scriu câte o poezie cu mare dor de Ardeal si de cei dragi de pe-acolo. Când ma voi întoarce, multe ne vom spune pe îndelete la Rohia. Trebuie facuta si aceasta scoala caci toti înaintasii mei, Eminescu, Blaga au trecut pe aici. Numai asa ma voi putea numi urmasul lor, pe drept… Voi veni îndarat sa-mi scriu cartile si sa mor alaturi de neamul meu de oameni simpli, dar mult mai în adevar decât lumea asta moderna si înraita de pe aic:).