Compunere de minim 100 de randuri cu tema "Copilaria"
Răspunsuri la întrebare
Răspuns de
2
Copilăria ...
Tăcere şi gând lăsat aducerii aminte ...
Copilăria ... zi frumoasă în aspră iarnă, bujori în obrăjiori în ploaie de toamnă, vis uşor în noapte adâncă ...
Copilăria- izvor în faţa căruia omul se-apleacă de câte ori râde sau plânge.
Copilăria ... candelă prin noaptea vieţii.
Şotron răstignit pe asfaltul încins al verii şi pas ţopăit de copil fericit sub dogoarea soarelui tovarăş.
Şi trup aşezat în răcoarea-nserării cu ochii senini, cuprinzând toată chindia ... poveste adusă de-un moş, din vreme străveche, cu glasul domol ce te face să uiţi de tot şi de toate atunci când somnul te fură-n miez de noapte.
Şi clopot de jale când cineva drag se duce, şi scârţâit prin zâpadă când pasul te-aduce la porţi în colindă născută: ,, Scoală gazdă bună, scoală nu mai sta ..."
Şi-ntâia coroniţă ... pe-un căpşor cu ochi mari în inimă ticăindă de flori dalbe-n corolă şi braţe de mamă iubită ...
Copilăria ... tăcere şi aducere aminte ... mama şi tata, şi fraţii, bunicii ... şi şcoala şi joaca şi ... lumina născută din prietenia sfântă.
Copilăria ... nevinovăţia ce-mpresoară privirea tăcută aşezată-n vâltoarea vieţii.
Şi-aroma tămâiei în miez de Crăciun când stele duium se-nalţă ... şi licăr de îngeri prin casa ce-i plină de dragoste şi daruri din slavă.
Şi joaca, şi hazul, şi dansul, şi-ntăia citire, şi primul cuvânt aşternut de mână măruntă ...
Copilăria ... faptă şi gând, lumină şi pace, oază pe viaţă din care omul se-adapă, mereu se-adapă.
Tăcere şi gând lăsat aducerii aminte ...
Copilăria ... zi frumoasă în aspră iarnă, bujori în obrăjiori în ploaie de toamnă, vis uşor în noapte adâncă ...
Copilăria- izvor în faţa căruia omul se-apleacă de câte ori râde sau plânge.
Copilăria ... candelă prin noaptea vieţii.
Şotron răstignit pe asfaltul încins al verii şi pas ţopăit de copil fericit sub dogoarea soarelui tovarăş.
Şi trup aşezat în răcoarea-nserării cu ochii senini, cuprinzând toată chindia ... poveste adusă de-un moş, din vreme străveche, cu glasul domol ce te face să uiţi de tot şi de toate atunci când somnul te fură-n miez de noapte.
Şi clopot de jale când cineva drag se duce, şi scârţâit prin zâpadă când pasul te-aduce la porţi în colindă născută: ,, Scoală gazdă bună, scoală nu mai sta ..."
Şi-ntâia coroniţă ... pe-un căpşor cu ochi mari în inimă ticăindă de flori dalbe-n corolă şi braţe de mamă iubită ...
Copilăria ... tăcere şi aducere aminte ... mama şi tata, şi fraţii, bunicii ... şi şcoala şi joaca şi ... lumina născută din prietenia sfântă.
Copilăria ... nevinovăţia ce-mpresoară privirea tăcută aşezată-n vâltoarea vieţii.
Şi-aroma tămâiei în miez de Crăciun când stele duium se-nalţă ... şi licăr de îngeri prin casa ce-i plină de dragoste şi daruri din slavă.
Şi joaca, şi hazul, şi dansul, şi-ntăia citire, şi primul cuvânt aşternut de mână măruntă ...
Copilăria ... faptă şi gând, lumină şi pace, oază pe viaţă din care omul se-adapă, mereu se-adapă.
Utilizator anonim:
Bună seara! Revin ... răbdare ...
Alte întrebări interesante
Matematică,
8 ani în urmă
Matematică,
8 ani în urmă
Limba română,
8 ani în urmă
Matematică,
9 ani în urmă
Matematică,
9 ani în urmă
Limba română,
9 ani în urmă