Compunere descriere despre " Un sat moldovenesc". Urgent!
Răspunsuri la întrebare
(compunere)
Primul sat moldovenesc care mi-a venit in minte este : Humulesti , din judetul Neamt . Nimic nu se compara cu acest sat plin de valoare , de miracol , de mister . In acest sat s-a nascut marele scriitor Ion Creanga , care a poposit langa biserica Sf.Nicolae , din centru. Acest sat reprezinta resedinta cultului popular romanesc , a mesterilor de valoare , fiind prezente sute de pravalii unde oamenii muncesc pentru a transmite ereditar toate avutiile din mosi , stramosi .
Din punct de vedere geografic , acest sat reprezinta mijlocul intalnirilor dintre : Targu Neamt - Piatra Neamt ; Targu Neamt - Vanatori Neamt ; Targu Neamt - Nemtisori ; Targu Neamt - Grumazesti si multe alte cai de acces , fiind satul lui Nica la care mii de oameni se aduna pentru as aduce aminte de marele scriitor .
In opinia mea , pot spune ca acest sat reprezinta idealul stravechilor traditii , formand comuniunea radicala dintre om- traditie . Acest sat prezinta peisaje de nedescris , oaze de relaxare , care permit fiecaruia sa simta puritatea naturii daruita de la Dumnezeu pentru noi . Poluarea insa , afecteaza mult aceste desavarsite peisaje , de acea trebuie sa pastram natura curata , asa cum ea ne pastreaza pe noi ca niste regi . Tinutul Humulesti , va ramane pururea in amintirea noastra .
Sper ca te-am ajutat !
Sat moldovenesc ...
Zi de iarnă ploioasă ce aduce a toamnă sugrumată
de frig, ceaţă şi lacrimă ... doar
satul, satul românesc- moldovenesc- se ridică senin!
Este minunat ca tot ţinutul gliei, este bătrân ca
şi toată zarea, este frumos ca fiecare copil şi este atât de bogat ca toată
limba neamului său ...
Este satul ce-aduce a suflet tânăr şi bătrân aşezat în glastră cu icoană înălţată
de mănă curată. E sat împrejmuit de munţi şi apă limpede ce curge, curge
ducându-şi povestea tot încercată lăsată
aici, între cer şi pământ.
Casele sunt aidoma sa: straşnice! Cu porţi mari de
lemn sculpate-n modele vechi ce-şi ştiu a lor taină şi porţi mici din acelaşi aluat ce se deschid larg celui ce bate şi se-abate.
Şi satul se deschide-n uliţe pline de ieri şi de azi, lăsând în inima sa o biserică mică-albă ce ştie a-şi primi mereu oamenii.
Şi straiul dânşilor este vechi de când se ştiu, purtându-l în vrednicia paşilor şi-n frumuseţea inimii lor.
Aşa va şi acum în pas senin de iarnă ploioasă ce-a aduce a toamnă plânsă de dor de soare-n …