Limba română, întrebare adresată de Simona1212, 9 ani în urmă

Compunere descriptiva cu titlul ''Trenul amintirilor" de 20-25 randuri, va rog

Răspunsuri la întrebare

Răspuns de yimsik
3
Prezentul e ca fulgerul. Parca numai ce a fost, acum nu mai este. Viitorul e ceva apropiat, dar totusi necunoscut. El e ca luna: ți se pare că o poți atinge, dar observi că e departe. O vezi cum se reflectă în apa cristalină, dar totuși e rece și se ascunde în nori. Dar trecutul, e ceva continuu. E aprins și limpede ca un trandafir de culoarea sîngelui. Mireasma fiindu-i dulce, dar spinii reci și duri. Aceste ar fi petele albe și nerge ale trecutului...ale amintirilor.
 Orice amintire provoacă un sentiment anume. Dacă e dur sau rece, apare o lacrimă trecătoare...dacă amintirea e blajină, atunci un surîs blînd te acuprinde. Dar nu avem noi una sau două amintiri. Ele sînt o mulțime, strînse la un loc, ce tot circulă în mintea și sufletul nostru. Le putem asocia cu un tren. Cînd el accelerează, totul în jur se reflectă numai în emoții și sentimente. Cînd merge și acumulează din viteză, noi ne scufundăm tot mai adînc în  momente dulci și nu prea plăcute, dar care nea-u dat o morală. Astfel, observăm cum prezentul depinde de trecut, ce cu timpul, ne deschide și porțile viitorului. Deci, orice amintire e ca un tren trecător, ce lasă o pată...Ele tot vin și se acumulează, dîndu-ne sens în viața. Orice amintire ne reprezintă. Ea e ca primul fulg de nea, de la care apare zîmbetul copilului. Celelalte doar aprind focul fericirii, îmbogățindu-ne sufletul cu fulgi pufoși și calzi.
 Trenul amintirilor e cel mai marcant lucru din viață. Fără el nu vezi fulgerul trecător al prezentului și nu te vei atinge niciodată de luna cristalină, ce se reflectă în apă, ascunzîndu-se în nori pe timpul iernii. Trecutul ne oferă milioane de fulgi, milioane de amintiri calde, ce lasă pete în sufletul nostru pentru toată viața.
Alte întrebări interesante