compunere despre colegialitate
va rog multttt
Răspunsuri la întrebare
Răspuns:
eu eseu despre colegialitate
Explicație:
Am primit o scrisoare interesantă de la un coleg, nu dau nume, dar o pun aici pe post de eseu, să citiți și voi și să vedeți ce înseamnă cu adevărat să fii coleg.
,,Am și uitat de colegi.
Să vezi fază. Vin seara din oraș spre casă. Văd din depărtare un coleg la o terasă. Îi fac semn lui ăsta cu care eram să se uite în stânga. Trec ca nesimțitul pe lângă el și nu zic nimic. Nici ceau, nici Băi ce fain m-am simțit. Și la fel am făcut și cu o colegă. Nu am suportat-o în viața mea, dar na, nici ea nu mi-a zis nimic rău în tot liceul. Dar am fost frate. Păi da, din moment ce colegul ăla nu mi-a zis nimic în patru ani de liceu, nici măcar dă-te mai încolo, trebuia să fac pe deșteptul și să mă fac că nu îl văd, că deja a trecut o lună de când s-a gătat școala și era momentul să uit de el. Ca de altfel de toți.
Și să îți mai spun o chestie. Am dat un chef acasă cu ocazia zilei de naștere. Și ce crezi? Coleg tare cum sunt și am fost, nu am avut chef să chem toți colegii, că mulți dintre ei sunt sub nivelul meu de putere și inteligență. Normal că nu am avut decât nouă pahare de suc, deci am chemat doar nouă. Nu am avut de unde să mai cumpăr o sticlă de suc, că nu sunt bani frate. Ce mă făceam dacă nu vroiau ăilalți să bea apă? I-am chemat doar pe câțiva și în restu , ce mă doare pe mine capul că au fost colegii mei patru ani? Ce mă doare pe mine capul că ei pe mine m-au chemat mereu când au ținut chef? N-am nici o treabă, eu sunt mult peste ei și am zis că nu merită să bea un pahar de suc la mine. Bun, nici nu aveam decât 9 pahare, dar și dacă aveam, nu îi chemam bă că îs nesimțiți.
Acum că mă gândesc mai bine nu cred că am procedat corect, dar ce contează, că oricum nu mai sunt colegii mei și oricum le întorc spatele și mă fac că nu îi văd prin oraș, că așa trebuie, așa e normal după patru ani de liceu. E normal să fiu mârlan, din moment ce ei m-au respectat și nu mi-au zis nimic urât.
Bravo mie!”