Question

compunere despre o zana de pe muntele loreley

Answer 1

Zana Loreley sta trufasa pe piscul muntelui tacut.Pletele-i de aur i se rasfira in bataia vantului puternic.Ea scruteaza cu ochii ei adanci si misteriosi zarea si raul.
Zambeste,asteapta ca o corabie sa apara pe raul involburat.Ea va sosi,caci zarea acum se intuneca si nori negri cenusii se arata.E semn ca nava e tot mai aproape.Gingasa,cu un zambet naucitor,cu pasi usori ca de felina,coboara stanca abrupta sa-si intampine oaspetii ce-i tulbura linistea sacra.Rinul se calmeaza si ana pluteste pe apa albastra si rece.Intinde mainile-i firave spre nava si aceasta se opreste in loc ca prin farmec.Marinarii si capitanul raman inmarmuriti de frumusetea ei.Acestia cunosc povestea zanei.Cu glas tremurand,capitanul o roaga sa-i crute,dar neinduplecata zana sopteste:
-Pe aici nimeni nu trece!O,voi,barbati haini!O,voi,muritori nemilosi!Cum as putea sa uit in ce m-ati transformat!
Si zana ridica mana spre nava.Un suras ametitor si dispretuitor le arunca naivilor marinari.
Nava se scufunda usor in adancul Rinului,apoi se asternu tacerea.Zarea se lumineaza,doar Rinul spumega spre vale.
Incet,multumita,zana urca inapoi spre locul de veghe.Piscul muntelui Loreley,acolo unde a fost condamnata pentru vesnicie.Nu plange,nu rade,ci doar mediteaza cu ochii ei mari,misteriosi,dar razbunatori.Acolo in inalt,meditand,zana isi spune in fiecare zi:Un marinar de ar veni si cu curaj m-ar infrunta nefermecat de frumusetea mea,atunci si eu,linistea mi-as gasi si din nou,fata Lore voi fi.Dar maine e o noua zi si eu sunt rabdatoare si pana atunci,Rinul si stanca sunt doar ale mele.