compunere despre orasul natal(Reghin)
Răspunsuri la întrebare
Răspuns:
Orasul meu natal
Oraşul natal e ca prima dragoste, care rămâne în suflet pentru toată viaţa. Un copil mic îşi iubeşte oraşul inconştient, pur şi simplu îi place să se plimbe şi să se joace pe străzile lui. El de-abia descoperă lumea şi deja îi pare fermecătoare. Cu anii, chiar dacă vezi că în jur nu-i totul perfect, oricum dragostea pentru oraşul tău rămâne nealterată.
Îmi place oraşul meu pentru că este frumos, cu străzi centrale largi şi străduţe vechi pitoreşti. Îmi iubesc oraşul pentru parcurile lui cu alei frumoase, terasele şi sălile de concert în stil european. Cred că fiecare oraş trebuie să păstreze spiritul său vechi, istoric. Reghinul a reuşit acest lucru, păstrând o bună parte din locurile istorice. De aceea cred că turiştii care ne vizitează oraşul îl apreciază la justa lui valoare – ca pe un centru istoric şi şi cultural.
Dacă m-ar întreba cineva ce reprezintă pentru Reghinul , fără a sta pe gânduri aş răspunde că e fereastra larg deschisă spre un viitor frumos. Cuiva poate nu-i place micul nostru rai, pentru că nu-i la fel ca oraşele din Europa, nu-i aşa vestit si mare…dar ei nu vad in Reghin o adevărată comoară. Poate vă întrebaţi: « Dar ce are el ca să-ţi fie aşa drag şi scump?»
Aici am văzut pentru prima dată lumina zilei, aici am făcut primi paşi, aici îmi e casa părintească în care mă aşteaptă cu nerăbdare părinţii şi bunicii.
Aici pentru prima dată am păşit pragul şcolii, m-am întîlnit cu prietenii, care acum îmi sunt ca fraţii şi surorile.
Acele clipe pe care le-am petrecut cu ei sunt ca nişte perle ce îmi înfrumuseţează viaţa.
Mirosul pâinii coapte de mama, doinele triste cântate de bunei, acel nuc de lângă poartă în care credeam că se ascunde pupăza lui Nică din Humuleşti,grădina cea vrăjită a buneilor în care şi pînă astăzi trăiesc piticii din poveştile bunicii,acea fântână de lângă şcoală unde mi-am întîlnit prima mea dragoste,acele drumuri pe care merg în fiecare zi şi pe care deacum le ştiu pe de rost: oamenii mă salută şi îmi zîmbesc prietenos, locurile unde îmi place să-mi petrec timpul liber, mica bisericuţă ce prin bătăile clopotelor ne îndeamnă să venim să ne rugăm pentru semenii noştri.
Dar imaginaţi-vă: asfinţitul soarelui, în grădină cad frunzele de aramă croind un covor mare şi pufos pe jos, în casă se coc plăcinte, peste tot e linişte, se aud doar clopotele bisericii-un tablou de neuitat.
Ce poate fi mai frumos decât Reghinul toamna, când totul se transformă într-un paradis cenuşiu, iar foşnetul frunzelor aurii te transpun într-o lume mai bună, mai placută, mai frumoasa…
Frumuseţea pitoreasca îţi captivează privirea, auzul, gindurile…Nimic nu îţi satisface sufletul mai mult ca acel covor de aur care se aşterne la picioarele noastre şi ne face să ne simţim ca nişte copii jucausi care de-abia fac primii paşi spre viitor….Cât de misterios este totul şi in acelaşi timp cât de pătrunzător poate fi micul nostru univers-Reghin…
La fel “Coloanei infinitului” lui Brâncuşi, oraşul nostru rămâne simbolul verticalităţii, al dragostei faţă de strămoşi şi al iubirii de patrie. Multe schimbări a cunoscut, multe trepte a avut de urcat ca să devină un curcubeu al visurilor noastre. Casa mea, cît de mica este, vibrează pentru oraşul meu de suflet, câteodata cu teamă, dar întotdeauna cu încredere…În ce altă ţară poţi să vezi atâţi oameni gospodari şi ospitalieri care roiesc ca furnicele în jurul “cuibului său”, sau atâtea locuri verzi cu puteri miraculoase şi tămăduitoare?
Reghin-locul care ne fortifică şi ne dă un imbold de a continua munca noastră creatoare de bine şi de frumos!!!
Suntem în drept să ne mândrim de splendorile lăsate de Dumnezeu poporului moldav!!! A slăvi oraşul tău este firesc, mai ales atunci când merită să fie slăvit!
Reghin-eşti inima mea, eşti sufletul meu, eşti focul dragostei, eşti curcubeul care ne luminează paşii în viaţă.
Reghin esti floarea mea de dor!