compunere despre veverita
Răspunsuri la întrebare
Răspuns de
17
Aproape de fiecare data cand intru in padurea de langa casa sunt intampinata de o veverita cu blana neagra si pete albe pe piept, cu coada stufoasa si lunga, zglobie, care ma impresioneaza cu acrobatiile facute printre crengi. Uneori ne intalnim si la cules de alune sau de castane comestibile, iar harnicia uneia isi spune cuvantul in cantitatea de recolta ramasa celeilalte - desigur glumesc, este suficienta pentru fiecare.
Am vrut de multe ori sa o fac vedeta, o cautam cu privirea printre ramuri si cu aparatul foto pregatit, dar ea ma urmarea de la distanta de pe alte crengi, iar in momentul in care o localizam disparea. Se lasa greu fotografiată, și totuși...Ieri, in plimbarea mea prin padure am sperat s-o reintalnesc. Nu s-a lasat mult asteptata, dar parea mai sfioasa ca niciodata. Se pare ca incercam amandoua sa ne bucuram de primavara, de renasterea naturii, ...iar timiditatea ei sporita mi-am explicat-o in momentul in care am inaintat pe alee. Indignarea si intristarea au pus stapanire pe mine, m-am simtit ca o picatura pierduta in oceanul nepasarii la dezastrul facut de inconstienta omului :
...copaci taiati, si gandul mi-a zburat la prietena mea, veverita, care va fi privata, in curand, de zbenguiala si de hrana; gunoaie imprastiate pe toate vaile, din prostia turistilor, dar si a autoritatilor, care pe langa aspectul dezolant sunt si un focar de infectie. Se pare ca uitam de avertizarile oamenilor de stiinta care spun ca pungile de plastic se degradeaza in aproximativ 450 de ani, iar polistirenul si sticla niciodata. Acestea vor ramane marturie a ”civilizatiei” noastre peste timp. Urmasii vor putea amenaja ”in aer liber” (daca va mai fi la liber) muzee peste muzee cu preferintele noastre culinare si cu felul nostru de trai.
Am vrut de multe ori sa o fac vedeta, o cautam cu privirea printre ramuri si cu aparatul foto pregatit, dar ea ma urmarea de la distanta de pe alte crengi, iar in momentul in care o localizam disparea. Se lasa greu fotografiată, și totuși...Ieri, in plimbarea mea prin padure am sperat s-o reintalnesc. Nu s-a lasat mult asteptata, dar parea mai sfioasa ca niciodata. Se pare ca incercam amandoua sa ne bucuram de primavara, de renasterea naturii, ...iar timiditatea ei sporita mi-am explicat-o in momentul in care am inaintat pe alee. Indignarea si intristarea au pus stapanire pe mine, m-am simtit ca o picatura pierduta in oceanul nepasarii la dezastrul facut de inconstienta omului :
...copaci taiati, si gandul mi-a zburat la prietena mea, veverita, care va fi privata, in curand, de zbenguiala si de hrana; gunoaie imprastiate pe toate vaile, din prostia turistilor, dar si a autoritatilor, care pe langa aspectul dezolant sunt si un focar de infectie. Se pare ca uitam de avertizarile oamenilor de stiinta care spun ca pungile de plastic se degradeaza in aproximativ 450 de ani, iar polistirenul si sticla niciodata. Acestea vor ramane marturie a ”civilizatiei” noastre peste timp. Urmasii vor putea amenaja ”in aer liber” (daca va mai fi la liber) muzee peste muzee cu preferintele noastre culinare si cu felul nostru de trai.
Cristian206:
mersi
Răspuns de
31
Întro zi am vazut o veverita care culegea alune pentru copilasii sai.
Ea avea blana de culoare morcovie.Ochisorii ei erau ca doua margele negre.Nasucul ei era micut.Labutele ei erau moale si pufoase.Coada ei era pufoasa si frumoasa.Ea sarea din crenga in creanga si aduna multe conuri ghinde alune si nucusoare.Era era harnica ca o furnicuta.
Eu ador mult veveritele
Alte întrebări interesante
Limba română,
8 ani în urmă
Matematică,
8 ani în urmă
Limba română,
9 ani în urmă
Geografie,
9 ani în urmă
Limba română,
9 ani în urmă