Compunere-magia iernii
Răspunsuri la întrebare
Iarna și-a făcut apariția în satul bunicilor mei, acoperindu-l cu un strat pufos și alb de nea. Crivățul aspru îi făcea pe fluturii albi de iarnă să danseze alert în văzduh, iar acest spectacol era impresionant pentru mine.
Căsuța bunicilor era la intrare în sat și zăpada era întotdeauna mai mare decât la alte case. Pentru a mai împiedica puterea viscolului, bunicul a plantat acum mulți ani câțiva brazi, care în fiecare iarnă, luptau asemenea soldaților, împotriva viscolului. În zilele friguroase de iarnă, pe ferestrele casei se puteau observa fulgii de gheață, care parcă voiau să pătrundă în căsuța noastră. Speriată, îi spuneam bunicii că o să ne înghețe casa, dar ea mă liniștea cu o voce duioasă, spunându-mi că iarna se teme de căldura focului, dar îi place să privească în casele oamenilor și să se asigure că aceștia sunt fericiți.
-De ce se asigură că oamenii sunt fericiți, bunico? întreb eu curioasă.
-Ea e aspră cu scopul să îi apropie pe oameni în casele lor, la căldură, să își spună povești, să petreacă timpul împreuna, să se joace, lucruri care îi fac fericiți. Când vede că oamenii sunt mai uniți între ei, devine și ea mai blândă, îmi răspunde bunica, privindu-mă cu blândețe.
Explicația bunicii m-a fascinat și am înțeles de ce iarna este cea mai rece dintre toate anotimpurile. Într-adevăr, iarna petrecută alături de bunici la focul sobei, cu mâncare gustoasă și plimări cu săniuța este cea mai frumoasă perioadă a anului.
N-am să uit niciodată chipul blajin și iubirea bunicilor, care este atât de caldă și puternică, încât ar putea să topească întreaga zăpadă din lume.