Compunere : Personaje literare care ne-au marcat devenirea
Răspunsuri la întrebare
Răspuns:
Le-am descoperit cu toţii în anii adolescenţei şi de-atunci, prietenii noştri din universul literar, prezențe puternice, repere ale unor tipuri de caractere ne-au însoţit până la anii maturităţii. Suntem mai bogaţi cu noi şi noi experienţe odată ce am inclus în vieţile noastre poveştile personajelor pe care le iubim. Fiecare dintre noi are probabil personaje preferate din literatura română, personaje alături de care a plâns sau a râs, le-a admirat, le-a iubit şi i-au rămas în suflet pentru totdeauna. Am trăit cu intensitate dramele lor şi – să recunoaştem – pe câţi dintre noi deznodământul unui roman emoţionant nu i-a surprins cu lacrimi în ochi?.
1.Ilie Moromete, ţăranul-filozof, simbol al unui mod de viaţă tradiţional, când timpul încă avea răbdare, iar oamenii nu se aflau sub presiunea evenimentelor istorice, cu siguranţă se află pe „lista scurtă” a personajelor iubite de mulţi dintre noi. Spiritul său contemplativ şi capacitatea sa de a privi cu umor şi luciditate spectacolul vieţii – fie că acesta se desfăşoară la poarta casei sale sau în Parlamentul României – ne fascinează pe noi, cititorii, care am descoperit cu încântare lumea văzută prin ochii lui Moromete. Satul românesc, aşa cum este el prezentat în romanul lui Marin Preda prin intermediul acestui personaj, are un farmec irezistibil. Ilie Moromete, cel care are darul de a observa aspecte trecute cu vederea de ceilalţi, de a citi şi interpreta ştirile politice într-un mod particular şi a scoate la lumina esenţialul dintr-o întâmplare aparent banală, ne impresionează prin destinul său. Câţi dintre noi nu au plâns citind scena morţii lui Ilie Moromete, simbol al prăbuşirii unei lumi sub presiunea timpului, care „nu mai avea răbdare”?
„Suferi, Gheorghidiule? Nu răspund nimic, căci aş izbucni în hohote nervoase.” Cei care recunosc această interogaţie sigur îl au inclus între preferinţele lor de personaje literare româneşti pe Ştefan Gheorghidiu, protagonistul romanului „Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război” a lui Camil Petrescu. Hipersensibil, reflexiv şi pasional, sublocotenentul Gheorghidiu îşi analizează cu luciditate stările sufleteşti şi ne transformă în martorii dramei pe care o trăieşte. Conflictul interior al personajului înglobat în cel al unei lumi aflate în război impresionează prin trăirile extreme. Parcurgem alături de Gheorghidiu neliniştile sale, îndoielile şi dezamăgirile pentru ca, la final, epuizaţi de intensitatea emoţiilor să fim alături de personajul lui Camil Petrescu în hotărârea pe care a luat-o.
Un alt personaj tulburător creat tot de Camil Petrescu este doamna T, eroina romanului „Patul lui Procust”. O iubim pe doamna T pentru prezenţa sa plină de mister şi senzualitate şi pentru tipul aparte de feminitate pe care-l reprezintă. Ne impresionează drama acestui personaj cu trăiri interioare atât de intense, dar care răzbat cu greu în exterior. Femeia iubită de toţi bărbaţii, mai puţin de acela de care ea însăşi este îndrăgostită, doamna T este un personaj aparte în literatura română şi poate tocmai de aceea o iubim.
Şi dacă tot am amintit de doamna T, ar trebui să ne referim şi la cel care i-a insuflat o asemenea iubire pasională, Fred Vasilescu, aviatorul fermecător, bărbatul care inspiră sentimente contradictorii, inclusiv, nouă, cititorilor. Se poate ca enigma care învăluie dragostea zbuciumată şi neîmplinită dintre Fred şi doamna T. să ne fi contrariat. Însă cu siguranţă am parcurs cu interes transformarea interioară a acestui personaj şi am ascultat cu emoţie confesiunea sa. Cel considerat de prieteni ignorant, superficial şi lipsit de inteligenţă ni se dezvăluie într-o nouă lumină odată ce am pătruns în intimitatea gândurilor şi sentimentelor sale. Iar personajul care se înfățișează astfel nu poate lasa cititorii (mai ales cei de sex feminin) indiferenţi.
Un personaj care a încântat adolescenţa multora este Olguţa din „La Medeleni”, seria de romane semnată de Ionel Teodoreanu. Nu putem să nu iubim acest „drac îngeresc” de fată, cu o personalitate explozivă, pusă mereu pe șotii şi uneori chiar răutăcioasă, însă mereu surprinzătoare. Am putea să o considerăm teribilistă în multe cazuri, dacă nu ne-am aminti că aceasta este tocmai una dintre caracteristicile frumoase ale vârstei pe care o trăieşte. Credem că mulţi cititori au trăit regretul de a o vedea pe Olguţa trecută de vârsta acestor șotii copilărești şi confruntându-se cu situaţia tragică care i-a şi adus sfârşitul. Poate multora ni s-a părut nedrept că un personaj atât de plin de viaţă să aibă un astfel de sfârşit, însă acest lucru nu ştirbeşte cu nimic meritul lui Ionel Teodoreanu de a fi creat un personaj memorabil, ca Olguța.