Question

compunere pornind de la titlul "vrabiuta si randunica

Answer 1

Într un tablou taciturn al toamnei inițiate de ceva timp, vântul spulbera frunzele de pe aleele pavate. Copacii erau obosiți, lipsiți de povara frunzelor, cândva verzi...
Un suspin de agonie se auzea rezonant în spațiul curent. O "voce" trista șoptea regrete, visuri neîmplinite, dezamăgiri... Era o ființă infima, zburătoare ce nu și părăsea casa din obligația fata de imi prezenta natura. Era o vrabie ce fredona un cântec melancolic... Lângă era o surata mai mare ca respectiva, din alta familie și categorie, o libertina, călătoare...
- Nu mai plânge, draga mea. Îmi sfâșii inima cu lacrimile tale, șopti randunica.
-Nu pot! As vrea ca existenta mea nesemnificativă sa se sfârșească odată.
-Nu mai vorbi așa direct despre somnul de veci, viața spirituala. Duci o viață frumoasa, de ce sa o distrugi?
-"Viața frumoasa". Mai degrabă tu trăiești astfel de lux. Poți sa mergi unde vrei, sa părăsești granițele cotidianului, obișnuitului... Dar eu sunt închisă pentru eternitate în aceasta carcera izolatoare și incomoda...
-A și sosit timpul?
-Da...Cu bine, amica mea!