Question

compuneri.cu.titlul.in.excursie.

Answer 1

Eram inr-o excursie la bunicii mei.
Era toamnă,iar frunzele copacilor alunecau usor in adierea vantului,ţesând pe pământul umed un covoraş auriu,parca desprins din rai. Stoluri de pasarele zburau spe tarile calde,lăsând in urma lor cuiburi deabea construite. Stand pe prispa casei,acolo unde bunicul meu mi-a construit un scaunel de lemn,ca sa pot privii împrejurul naturii. Ma bucuram nespus demult sa stau cu bunicii mei,sa ascult povestile lor decând erau de seama mea,cum se jucau ei si cum se trăia pe acea vreme. Stand cu ei,eu am inceput sa vars o lacrimă,dar mâinile bunicii au sters lacrima si m-a întrebat de ce plangi,iar eu am spus:
-Imi pare enorm de rau,ca nu mai locuiesc in satul acesta,unde sunteti voi. Imi pare enorm de rau ca nu pot sa vă vizitez mai des,ca nu pot sta pe bratele voastre si atunci cand vin de la joaca sa ma strange-ti in brate si sa imi spuneti cât demult var bucurati ca aveti pentru cine trai,asa cum o faceati cand locuiam aici cu voi. Bunicii,m-au privit mandrii,spunand cu glas tremurat:
-Oriunde te-ai afla si ori unde ai locui,tu pentru noi însemni cel mai bun dar pe care doi oameni il pot avea si care ii face sa zâmbească atunci cand trece pragul. Tu esti mândria noastra,iar acum nu trebuie sa plangi,sa iti versi lacrimile,ci trebuie sa te bucuri pentru ca esti aici cu noi. Atunci m-am uitat in ochii lor si am zâmbit. Ei,bineinteles ca s-au bucurat vazandu-mi zâmbetul larg de pe faţă.
Pentru mine,orice excursie,orice drum pe care il am,nu se compara cu excursia pe care o fac atunci cand merg la bunicii mei.