Compuneți un monolog narativ trist de minim 350 de cuvinte. Dau 100 de puncte!!
Echipa nr.2 MONOLOG NARATIV TRIST
- Respectați logica narativă;
- Structurați povestirea în funcție de momentele subiectului: expozițiune ( indici spațio-temporali), intrigă, desfășurarea acțiunii, punct culminant , deznodământ;
- Construiți personaje expresive și situații narative relevante ( triste, dramatice);
- Fiți atenți la conflict : puneți accent pe gravitatea, dramatismul acestuia sau pe natura lui dramatică/tragică ( utilizați comic de situație, de limbaj etc.);
- Exprimați-vă clar, coerent , plastic și persuasiv;
- "Calculați" efectul dramatic prin suspans , prin amânare, tehnica așteptării frustrate;
- Folosiți formule adresative ( conative, fatice)
Răspunsuri la întrebare
Răspuns:
Salut! Monologul este o vorbire cu sinele. Te voi ajuta!
Ma intreb, de ce este atat de nedreapta viata? Parca ieri totul era frumos, cald, voios, iar astazi totul ete trist, dureros. Pana mai ieri impartaseam totul cu prietena mea, dar acum... De ce spun asta?
Andreea era prietena mea! Da, o fata frumoasa, cu par balai, ochi albastri mari si gene lungi ca niste maturele deasupra lor. Un om deosebit atat din punct de vedere intelectual ( olimpica la roamana, fizica, biologie ) , cat si moral si estetic. Daca aveai o nesiguranta in a te mbraca sau aranja, o intrebai pe Andreea. Imediat te lamurea ce trebuie sa faci ca sa arati bine, sa fii placut oricui. Daca erai "daramat" sufleteste, cu ochi plansi si tristi, imediat Andreea te sustinea moral si era imposibil sa nu iesi din starea cea urata. Daca aveai probleme materiale ( ca oricare tanar de altfel), imediat Andreea te ajuta fara a cere inapoi ceva!
Totul era minunat si ne pregateam impreuna pentru Marele Examen ( Bacul), o adevarata provocare pentru amandoi, fiindca voiam sa intram la medicina! Lucram intens impreuna, fiind ajutati si de parintii nostri, insa de la o vreme mi se parea ca arata altfel, adica mai obosita, cu cearcane adanci sub ochi, parca ...
Am spus ca "trage " prea tare si chiar voiam sa o lasam mai usor cu invatatul, dar Andreea imi spunea ca doar muncind vom reusi! Intr-o zi, nu a venit la cursuri si nici la telefon nu mi-a raspuns. M-am panicat fireste, fiindca mergeam impreuna peste tot. Am incercat sa iau legatura cu ea, dar ... nu a raspuns. Asa ca, nu am avut incotro si am ajuns acasa la ea.
M-a primit mama ei cu ochii rataciti, cu fata obosita si parca imbatrinita cu 10 ani. Ce sa fie? Printre lacrimi mama ei mi-a "trasnit" cu un par in cap, cand mi-a spus ca Andreea a fost diagnosticata cu cancer malign, cu metastaze generalizate in tot corpul. NU mi-a venit sa cred si am incercat sa baigui daca se mai poate face ceva! Mama mi-a spus ca mai are de trait doar 3 luni!
Doamne, cu ce a gresit?! M-am dus in camera ei. Era linistita si m-a privit duios, spunandu-mi: " Andrei sa mergi mai departe!". Nu am intels atunci ce rost aveau vorbele ei, dar am incercat sa o scot din letargia in care se afla. Am iesit impreuna in oras, ne-am plimbat, am vorbit mult, mult, mult... spunandu-i ca o iubesc si nu o voi parasi niciodata!
Din ziua aceea am trecut zilnic la ea ( fiindca nu mai frecventa scoala slbita fiind fizic) si imi imparteam impreuna cu ea timpul ramas. Prea repede s-a scurs, ca nisipul intr-o clepsidra!!! Foarte curand, nu a mai avut puterea sa se mai ridice din pat, dar ma astepta cu infrigurare sa ii spun "noutati". Devenea din ce in ce mai stravezie, mai diafana ( asta si datorita tratamentului), dar constienta si lucida.
Astazi.... sunt deja trei zile de cand m-a parasit si ma intreb: cu ce a gresit?
Explicație: