Limba română, întrebare adresată de dabija99, 9 ani în urmă

Consultă memoriile poetului și comentează relaţia autorului cu mama ca exemplu al unei valori umane incontestabile. Nu sînt mai dăruit cu har decît ceilalţi poeţi. Și cred că nu mi-am iubit mama mai mult decît ei. Pur și simplu, mama a avut un destin mai tragic. Sînt profund marcat de tragismul vieţii ei și așa voi rămîne pînă în ultima clipă a vieţii. În ziua în care a murit mama, a murit în ochii mei întregul univers. În ziua aceea am hotărît să-mi dorm somnul de veci alături de ea. Iată epitaful pentru mama: Pierzînd pe mama, îţi rămîne Patria. Dar nu mai ești copil

Răspunsuri la întrebare

Răspuns de Utilizator anonim
14


Poetul, asa cum marturiseste, a fost si a ramas profund impresionat
 
de viata tragica a mamei sale.

Ca orice copil si, mai tarziu, ca om matur, imaginea mamei

 ramane-n adancul sufletului, urmarindu-l de dincolo de
 
lumea efemera.

Lipsind ca fiinta, mama lasa in locul ei un mare gol, un sentiment

 de pustietate si de nemarginita tristete.

Cel ce si-a pierdut mama simte ca inceteaza sa mai fie copil,
 
devine, uneori brusc, un individ colectiv, adapostit sub acoperisul larg

numit Patrie.

Dar de mama ne aducem aminte mereu, mereu cand ne doare ceva,

pentru ca mama este si ramane singura fiinta daruita de Univers cu o

nemarginita, blanda si grijulie privire, dar mai ales cu o mereu tandra 
 
  iubire... neconditionata.


Alte întrebări interesante