Consultă memoriile poetului și comentează relaţia autorului cu mama ca exemplu al unei valori umane incontestabile. Nu sînt mai dăruit cu har decît ceilalţi poeţi. Și cred că nu mi-am iubit mama mai mult decît ei. Pur și simplu, mama a avut un destin mai tragic. Sînt profund marcat de tragismul vieţii ei și așa voi rămîne pînă în ultima clipă a vieţii. În ziua în care a murit mama, a murit în ochii mei întregul univers. În ziua aceea am hotărît să-mi dorm somnul de veci alături de ea. Iată epitaful pentru mama: Pierzînd pe mama, îţi rămîne Patria. Dar nu mai ești copil
Răspunsuri la întrebare
Răspuns de
14
Poetul, asa cum marturiseste, a fost si a ramas profund impresionat
de viata tragica a mamei sale.
Ca orice copil si, mai tarziu, ca om matur, imaginea mamei
ramane-n adancul sufletului, urmarindu-l de dincolo de
lumea efemera.
Lipsind ca fiinta, mama lasa in locul ei un mare gol, un sentiment
de pustietate si de nemarginita tristete.
Cel ce si-a pierdut mama simte ca inceteaza sa mai fie copil,
devine, uneori brusc, un individ colectiv, adapostit sub acoperisul larg
numit Patrie.
Dar de mama ne aducem aminte mereu, mereu cand ne doare ceva,
pentru ca mama este si ramane singura fiinta daruita de Univers cu o
nemarginita, blanda si grijulie privire, dar mai ales cu o mereu tandra
iubire... neconditionata.
Alte întrebări interesante
Matematică,
8 ani în urmă
Limba română,
8 ani în urmă
Fizică,
9 ani în urmă
Fizică,
9 ani în urmă
Limba română,
9 ani în urmă