Question

continua basmul cu fragmentul pe care copilu nu reusea niciodata sa-l asculte

Answer 1

Şi bunica spunea, spunea înainte, şi fusul sfâr-sfâr pe la urechi, ca un bondar, ca acele cântece din buruienile în care adormisem de atâtea ori.– Şi împăratul a încălecat pe calul cel mai bun…– Cel mai bun… îngânam eu, de frică ca să nu mă fure somnul.– … ş-a luat o dăsagă cu merinde şi a plecaaat…– … ş-a plecaaat…– Şi s-a dus, s-a dus, s-a dus…– … s-a dus, s-a dus…– Până a dat de o pădure mare şi întunecoasă…– … întunecoasă…– … de nu se vedea prin ea. Şi acolo şi-a legat calul d-un stejar bătrân, ş-a pus desagele căpătâi şi a închis ochii ca să se odihnească. Şi… pasămite pădurea cânta şi vorbea, că era fermecată. Şi… cum îi aducea şoapte de departe, de pe unde ea era ca un fum, împăratul adormi, şi dormi, şi dormi…Când m-am deşteptat, bunica isprăvise caierul.– Dar basmul?Cu capul în poala bunicii, niciodată n-am putut asculta un basm întreg.Avea o poală fermecată, şi un glas, şi un fus care mă furau pe nesimţite şi adormeam fericit sub privirile şi zâmbest 

Answer 2

Şi de cum păşi în sala tronului, dădu ochii cu Albă-ca-Zăpada şi, recunoscând-o, înlemni de spaimă şi rămase ţeapănă ca o momâie. Spaima pusese stăpânire pe toată făptura ei; din pricina asta, împărăteasa se urâţea văzând cu ochii. Şi atât de pocită se făcu că nici ea singură nu mai cuteza să se privească în oglindă.Îşi luă lumea în cap şi o ţinu tot într-o goană, până se pierdu în adâncul pădurii sălbatice, ca să-şi ascundă acolo urâţenia. Şi de atunci, nici unui om nu-i mai fu dat s-o vadă şi nimeni nu mai ştiu ceva despre soarta ei. Iar Albă-ca-Zăpada trăi în bucurie şi fericire împreună cu tânărul împărat şi, dacă n-or fi murit, cu siguranţă că mai trăiesc şi-n zilele noastre