Question

Continuă începutul de text dat mai jos. Găsește un titlu potrivit textului creat. ,

,Când s.a crăpat de ziuă Magda si prietenul ei au luat-o din loc. După două ore de mers a ajuns în cel mai pustiu loc pe care îl văzuseră vreodată: nu se zărea nicio casă și niciun semn de viață. În copacii abia inmugriți nu era nicio pasăre și totul era învăluit intr-o ceață groasă și cenușie. Tăcerea profundă le dădea fiori pe șira spinării...'

Answer 1

Dar deodată nu stiu de unde apare un bătrân cu o dasaga de lemne in spate, se opri si priviri la cei doi. Magda si prietenul ei au incremenit de frica. Batranelul le făcu semn sa vina la el. Ei nu îndrăznea sa se apropie, bătrânul le făcu a douo ora semn iar ei începuseră sa se apropie cu frică si cu teamă. Ajunsi in fata bătrânului, s.au oprit si se uitau unul la altul. Ce faceți aici? îi întreba bătrânul. Ne.am rătăcit. Haideți cu mine sa va scot din acest loc unde rar calcă picior de om. Magda si prietenul ei mergeau după bătrân si la un moment dat au ajuns la o cărare. Acesta este drumul care iese din pădure, zise bătrânul. Ei bucurosi, au multumit batranului pentru osteneala si s.au intors de unde au plecat.

Answer 2

Pe taramul viselor

Cand si-au dat seama ca totul este pierdut, dintr-o data si-a facut aparitia de nicaieri un batranel cu barba alba si lunga pana la pamant, imbracat intr-o mantie alba tesuta cu fir de aur de-ti luau ochii. Blandetea din ochii lui, i-au cucerit de indata pe copii, facandu-i sa se apropie de el fara nici o teama. Acesta i-a intrebat ce cauta in acest loc pustiu unde nici o fiinta nu indraznea sa calce vreodata. Printre lacrimi, Magda i-a povestit cum s-au ratacit si acum cauta cu disperare drumul spre casa lor. Induiosat de lacrimile lor, batranul ii invita la casa lui sa se odihneasca si sa manance ca sa prinda puteri pentru a cauta mai departe drumul spre casa.
Lihniti de foame si cu gandul la un pat caldut, copiii l-au urmat de-ndata pe batran pe o poteca numai de el stiuta ce ducea intr-o alta poienita. Dupa o bucata de vreme, acesta s-a oprit in fata unui copac batran si mladios, cu ramurile pana la cer de nu-i vedeai capatul. Era atat de mare incat nici zece oameni nu puteau sa-l cuprinda. Copiii se uitau mirati unul la altul. Ghicindu-le parca gandurile, batranul le spuse ca au ajuns la casa lui. Se apleca, ridica o clapa care parea o simpla pietricica iar in acel moment copacul se despica in doua, facand loc unor scari lungi si inguste care se scufundau parca in pamant.
La inceput, fetita nu vroia sa coboare insa la indemnul prietenului sau, il urmara impreuna tinandu-se de mana, pana ce au ajuns intr-o odaie mica, curata si plina de lumina, cu toate ca nu exista nici o fereastra prin care sa patrunda lumina. Totul era pus in ordine iar masa plina de bunatati le facea deja cu ochiul. Dupa ce s-au asezat la masa, copiii ii multumisera pentru ajutor, s-au pus sa manance iar apoi s-au intins pe un pat de scanduri acoperit de frunze, cu gandul ca dupa ce se vor trezi, vor porni din nou in cautarea drumului spre casa.
Dimineata, cand cei doi copii se trezira, printr-o magie se aflau deja in patuturile lor calde si primitoare. Si-au dat seama ca batranelul nu era un simplu om ci un bun vrajitor care avea grija de copiii buni si ascultatori care, uneori se ratacesc in drumul lor spre casa.