Continutul pe scurt al carti Fram,ursul polar.De Cezar Petrescu.
Răspunsuri la întrebare
Răspuns:
Povestea începe în iarna anului 1924 cu o reprezentaţie de adio a circului Struţki. . Miss Ellian, imblanzitoarea, ii prezinta pentru ultima oara pe cei doisprezece tigri de Bengal.
Avea să fie ultima apariţie a lui Fram, ursul polar,care a uitat toate acrobatiile pe care stia sa le faca. Astfel, nu mai poate fi folosit in spectacole.
De mic, Fram, ursul polar, a fost prins de eschimosi in tinuturile polare, luat de marinarul Lars, vandut pentru zece sticle de rom. Fram inseamna „inainte” in limba norvegiana.
În arenă apar pe rând caii, elefanţii, maimuţele, leii şi leoparzii, dar şi acrobaţii şi clovnii. Toată lumea astepta cu nerăbdare apariţia magică a lui Fram. Spectatorii sunt dezamăgiţi. Fram rămâne ascuns în cuşca lui, singur, doar cu visele lui şi cu un singur gând: să se întoarcă în locurile unde s-a născut.
Autorul ne poartă pe câmpurile albe de la Cercul Polar, acolo unde într-o noapte, din aceea care ţine 6 luni, se naşte Fram. Creşte alături de mama sa până când este prins de un vânător şi dus într-o colibă de eschimoşi. Este vândut unor marinari care veniseră în ţinuturile arctice să vâneze foci şi balene. Aceştia îl botează Fram şi când ajung pe uscat îl vând circului Struţki.
La circ învaţă tot felul de giumbuşlucuri. Timpul trece încet, iar Fram, prin programul pe care îl executa în fiecare seară devine vestit. Îşi execută programul de unul singur, fără îmblinzitor, născoceşte în fiecare seară ceva nou, devine prietenul oamenilor.
După acea ultimă reprezentaţie, visul lui Fram se împlineşte. Directorul circului îl trimite cu ajutorul unor marinari în locul în care s-a născut. Aici însă, viaţa nu este aşa de uşoară ca la circ. Afară este un ger năpraznic, trebuie să-şi facă singur un culcuş şi să-şi caute singur hrana. În acea, parcă eternă, noapte polară, Fram îşi găseşte un mic prieten: un ursuleţ pe care îl botează Zgăibărici şi pe care îl va proteja de acum încolo. Tot pe întinsele câmpuri albe îl întâlneşte pe Nanuc, un „pui” de eschimos.
Peripeţiile lui Fram continuă pe imensa mare albă. Doi vânători de vulpi polare şi urşi polari sunt salvaţi de la moarte de către Fram atunci când aceştia rămân înzăpeziţi. Fram s-a culcat peste ei pentru a-i proteja şi încălzi, le-a lins obrajii, nasurile şi ochii. Aceştia îl recunosc pe Fram, ursul polar de la circul Struţki. Tot Fram îi ajută să-şi găsească corabia, iar când ajung la barcă, Fram este primul care se urcă aşteptând să se întoarcă în lumea de unde venise – lumea circului.