Question

COROANAAAA VA ROG AM NEVOIE DE AJUTOR....
De scris o compunere narrative de 150 cuvinte cu titlul: "O intamplare pe malul marii"

Answer 1

Mi-am propus multe pentru aceasta vara.Unul dintre intentiile mele este sa merg la mare si anul acesta.Zis si facut.Ei bine, azi sunt la malul marii.Ce frumos este! Valurile se izbesc de nisip si lasa in urma doar scoici si alge.Acum răsare soarele.O noua zi începe specială!Stand pe plaja si privind răsăritul o fetita vine langa mine.Îmi arata niste scoici mari prin care poți auzi marea.Ea vindea aceste scoici.Eu nu credeam ca o sa aud ceva dar totusi am cumparat-o.Ea m-a îndemnat sa ascult.Eu am ascultat si ce sa vezi! Chiar se auzea sunetul marii.Doream sa ii multumesc fetiței dar ea plecase.Am continuat sa îmi incep ziua pe malul marii.Este o minune sa vezi marea!

Answer 2

Eram la mare cu verișorii mei și cu Thea, nepoțica de 5 anișori.

Să fi fost ora 10, pentru că tocmai începusem să ne pregătim de

 plecare,  spre locurile mai umbroase.

Deodată, Thea a început să strige, ca un fel de melodie : 

  "Am văzut ceva... Am văzut ceva..."

Anca, mama ei, o trase de mână și-i zise "Hai, tu nu vezi că plecăm?"

Dar Thea alunecă oarecum în jos,  se avântă, țopăind, spre mare,

 se aruncă sprintenă în apă și începu să înoate, în stilul ei caracteristic,

 ca un brotăcel.

"Pantile, du-te mai repede și scoate-o de-acolo ! " se cam răsti Anca

 la mine.

Am alergat, am intrat în apă fără să-mi scot pantalonii, dar, după câțiva

 metri, Thea s-a întors, înotând pe spate,  și - mi  tot făcea semne cu

  mâna, dar nu știam ce-nseamnă ...

 Și-am auzit-o strigând: "Oprește-te, Panti, că se sperie Rufi !" 

 M-am oprit și abia atunci l-am zărit pe bunul ei prieten, delfinașul Rufi,

 care se tot apropia în salturi repezite.

Bucuria reîntâlnirii a fost mai mare ca marea !!! Nu se văzuseră de 4 zile,

timp în care Thea îl tot chema, cântând  prin spuma mării o melodie tristă,

 și-i tot trimitea bărcuțe colorate-n roz și galben, în care așeza câte o

scoică mică și câte trei fire de iarbă.

  A fost un spectacol uimitor ! Fiecare îl căuta pe celălalt, într-o zbenguială

 generală, în care Rufi lansa țipete ascuțite, iar Thea striga fericită :

 „Hai, prinde-mă ... hai prinde-mă !”

 După minute bune de joacă frenetică, cei doi s-au oprit brusc,

 iar Thea s-a îndreptat către mine, în timp ce Rufi s-a tot îndepărtat,

în larg.

  Aproape de țărm, am luat-o pe Thea în brațe, iar ea mi-a șoptit:

 „A plecat, pentru că l-a chemat mama lui..., iar el e foarte ascultător, 

 nu ca mine ... !”