Costache Negri era unul din bărbaţii cei mai frumoşi ai ţării. De o statură de urieş, avea corpul unui
Hercule şi un cap de o rară şi bărbătească frumuseţă. Părul îi era negru, bogat şi ondulat, fruntea puternică,
ochii mari, negri, luminoşi, vii, dar de nespusă blândeţă, cu o expresiune de mare bunătate, sprâncene negre,
lungi şi bine hrănite, un nas puţin încovoiat şi o gură frumoasă cu buze rumene şi pline: purta barba întreagă,
lungă şi lată. Înfăţoşarea lui era impunătoare, dar te simţeai atras spre el prin impresiunea de blândeţă şi de
bunătate ce o făcea de la primul aspect. [...]
Costache Negri îşi făcuse primele studii în ţară, cu un didascalos* grec, pe urmă în pensionatul lui
Cuénin, plecă apoi în Franţa, unde, dacă nu urmă cursuri regulate, îşi însuşi, mai ales prin cetire, o bogată
cultură, fiind de firea lui foarte dornic de învăţătură şi interesându-se nu numai de literatură şi de istorie, dar şi
de chestiuni ştiinţifice, avea mai multe cunoştinţi decât mulţi posesori de diplome, dar era de o rară modestie.
Făcu în tinereţe mai multe călătorii în Italia, ţară pe care o iubea foarte şi din care adusese o colecţie de
tablouri de valoare. Avea talent pentru poezie, ne-au rămas de la el mai multe piese de versuri, cele mai
multe cu subiect patriotic, care arată uşurinţă de versificare, o mare iubire de ţară şi de neam şi un viu simţ al
frumuseţilor naturii. Familia Negri, cu toată originea ei grecească, se distingea din tinereţe prin patriotismul ei
înflăcărat şi dezinteresat. Pe când, în cele mai multe din familiile noastre boiereşti, limba grecească fusese
înlocuită, în al doilea sfert al veacului, prin acea franceză, am auzit totdeauna pe Negri şi pe surorile lui
întrebuinţând între dânşii numai limba românească şi, după cât ştiu, surorile n-au învăţat limba grecească şi
numai o înţelegeau puţin, fiindcă, în copilăria lor, fiind vorbită pretutindeni, au prins câte ceva dintr-însa
mulţămit uşurinţii cu care copiii îndeobşte se familiarizează cu înţelesul limbilor ce le aud vorbindu-se
împrejurul lor. Costache Negri însă vorbea din tinereţe limbile greacă modernă, franceză, germană şi italiană,
iar în timpul şederilor sale prelungite în Constantinopol îşi însuşise şi cunoştinţa limbei turce. Franceza lui era
nu numai foarte corectă, dar chiar de o rară eleganţă. Mai posed scrisori franceze adresate de el tatei încă
înainte de 1850, scrise cu marea, frumoasa şi bărbăteasca lui scriere, atât de caracteristică unei firi bune,
generoase şi artistice.
Radu Rosetti, Amintiri
* didascalos – (în text) învățător, dascăl, profesor, pedagog etc.
A. Scrie pe foaia de examen, în enunțuri, răspunsul la fiecare dintre următoarele cerinţe cu privire la
textul dat.
1. Indică sensul din text al secvenței statură de urieș. 6 puncte
2. Menționează două domenii care îl preocupă pe Costache Negri, utilizând informaţiile din textul dat.6 puncte
3. Precizează persoana din familia lui Radu Rosetti cu care coresponda Costache Negri, justificându-ți
răspunsul cu o secvență semnificativă din text. 6 puncte
4. Explică motivul pentru care surorile lui Costache Negri nu stăpâneau limba greacă, valorificând informațiile
din cel de-al doilea paragraf al textului. 6 puncte
5. Prezintă, în 30 – 50 de cuvinte, o trăsătură morală a lui Costache Negri, așa cum reiese din textul dat.
Răspunsuri la întrebare
Răspuns:
1. „statură de urieș” = mai înalt decât ceilalți, masiv și care sugerează o mare putere fizică
2. Costache Negri era interesat mai ales de literatură şi de istorie.
3. Tatăl lui Radu Rosetti coresponda cu Costache Negri: „posed scrisori franceze adresate de el tatei”.
4. Surorile lui Costache Negri nu stăpâneau limba greacă pentru că ele nu avuseseră ocazia să o învețe foarte bine nici din familie (unde se vorbea doar în limba română), nici cu profesori (limba greacă fusese deja înlocuită, în educația copiilor din familii boierești, cu limba franceză).
5. Costache Negri era un om de o rară modestie. Studiase și citise mult (interesându-l literatura, istoria, științele, artele), cunoștea bine 6 limbi - capacități intelectuale care pe alții i-ar fi dus la mândrie -, dar firea blândă și generoasă a lui Costache Negri l-a condus în mod firesc spre modestie.
Explicație: