Question

Creati a zecea poveste din hanul ancutei în care personaJul principal este comisul Ioniță! !!Va rog sa ma ajutați sa fie frumoasa și de clasa a 7 a dau fundă

Answer 1

                                                 Magia darului
După ce se înserase deja, pe când cutia cu povești începea ușor să se închidă, comisul Ioniță, ușor mâhnit, căci veselia s-a terminat, zise:
- Moș Leonte, nu știi dumneata vreo poveste interesantă, să terminăm seara asta în chef și bucurie?
- Nu știu mă...
În acel moment, lui Ioniță, ochii începură să-i sclipească, iar mintea să se împletească:
- Ce ai măi Ioniță?, zise moș Leonte plictisit.
- Hah! Multe...Vă întreb pe toți cei prezenți, ați simțit vreodată bucuria de a dărui?
- Da...nu a fost chiar o bucurie...
- Stați să auziți! Acum mulți ani, când terminasem armata, era Ajunul Crăciunului, iar Hanul era împodobit. Cealaltă Ancuța cocea de zori plăcinte rumene pentru oaspeții ce aveau să vină. Afară ningea liniștit,pomii erau acoperiți de o plapumă de albinuțe albe, totul mirosea a bunătăți…iar eu stăteam și priveam bradul împodobit cu frumoasele globulețe de argint.
    Cum era Ajunul, copii se gândeau la ceea ce vor primi de la Moșul cel darnici. Cu lacrimi în ochi contemplam marginea satului ,unde se afla o căsuță din lut cu acoperiș din paie. Deodată vine spre mine un om de la masa și mă întrebă: 
-De două ore stai și privești în același punct, ce ai pățit?
- Mă gândesc la niște copii amărâți ce locuiesc într-o baracă.  În ea trăiesc cinci suflete .O foame nemărginita se citește in ochii lor, care niciodată nu au licărit. Pentru ei o legumă banală se vede pe masa o dată pe lună. Nu cred că te-ai gândit vreodată câtă fericire poate aduce o coajă de pâine pe care o arunci fără nici un gând . Ei bine aici oamenii se întrețin cu atât de puțin. Prichindeii iau îmbucături cât mai mari , le e frică să nu care cumva un nene să vină și să le fure ceea ce au în mână. Tristețea și neputința se simte parcă și în adierile vântului, care trec prin pletele frumoaselor fete. După un deal, locuințele sunt ascunse și de privirea lui Dumnezeu. Nici măcar nu știu că pe 25 decembrie acum mulți ani în urmă, s-a născut Iisus Hristos. Un prunc micuț, care a apărut pe lume într-un loc rece, dar care a făcut minuni cu bunătatea sa .A separat binele de rău și a arătat dragostea față de aproapele. Poate că dacă știau, își umpleau puțin inima cu speranța că prin bunătate vor fi și răsplătiți. Nu aici, dar poate în lumea lui Dumnezeu, unde toate visele se îndeplinesc. Dar până atunci trebuie ca a doua zi să meargă la cerșit cu speranța că vor avea bani de o ciocolată.
- Și de ce mai stai aici pe gânduri?
- Ce aș putea să fac?
- Un bine! Dumnezeu ne trimite pe noi să-i ajutăm pe cei nevoiași, asta dacă nouă ne este în putință.
- Să știi că ai dreptate.
Am luat de la Ancuța cele mai de soi bucate, le-am pus cu grijă în câteva coșuri și am pornit la drum. Am ajuns la ei, le-am dat mâncărurile, dar condițiile în care trăiau nu erau prea prielnice, așa că le-am spus:
-Am o casă pe care o închiriez, vreau să v-o fac vouă cadou, ca să trăiți în ea.
- Nu se poate așa ceva domnule, zise femeia. E prea mult!
- Nimic nu e prea mult, pentru mine acea casă nu era ceva de preț, dar pentru voi ar fi o dorință la care nici nu aveați curaj să vă gândiți.
După multe rugi, au acceptat micul meu cadou. Cu lacrimile în ochi au lăsat în urmă căsuța mică și ponosită, dar totodată și o parte din ei, pentru că aici au avut momente de fericire, de tristețe sau chiar de mândrie, nu pentru avuția materială, cât pentru cea sufletească.
 Copilul a lăsat o mărgeluță pe pervazul de lemn, ca o amintire și un semn pentru oameni, căci aici au trăit oameni, ce poate în viitor le vor salva viețile sau le vor da o educație aleasă și altor copilași.
 Când m-am întors, să-i mulțumesc necunoscutului pentru sfat, nu l-am mai văzut, însă o stea începu să licăre din ce în ce mai tare, iar apoi primul fulg de nea se așternu peste pământul zbârcit, ca un fel de semn.
 După ce comisul Ioniță termină povestea, o lacrimă se prelinse în colțul ochiului, iar toți cei de față rămaseră uluiți, hotărând că acea poveste era cu siguranță cea mai frumoasă dintre toate.

Sper că te-am ajutat!