creati un basm cu titlul ciresul vorbitor
Răspunsuri la întrebare
Cireșul vorbitor
Era demult, acum vreo 100 de ani, un împărat. Acesta avea doi fii. Normal că, fiind împărat avea tot ce-i poftea inima și se asigura că nimic nu le lipsește fiilor și soției lui. Într-o zi, când se așteptau mai puțin, unul dintre fii, fiul cel mic se îmbolnăvi. Mii de doctori le-au vizitat palatul dar niciunul nu a reușit să îl vindece pe băiat. Acesta căzuse la pat și nu mai era vrednic să facă vreo mișcare fără ajutoare suplimentare. Împăratul și împărăteasa erau foarte necăjiți, și în fiecare zi se rugau să găsească un leac pentru fiul lor. Însă, fiul cel mare nu părea deloc îngrijorat. Zilele băiatului mic se împuținau, iar mama și tatăl erau atât de necăjiți, încât nici nu se mai ocupau de treburile palatului, și le lăsaseră pe toate în grija fiului cel mare. Acesta, se ducea în fiecare zi în grădina din spatele palatului, noaptea, pe înserate, ca nimeni să nu-l vadă. Acesta, vorbea cu un cireș, care pe lângă faptul că grăia, avea niște cireșe magice, care vindeca pe oricine de orice boală avea. Cireșele nu fuseseră niciodată mâncate deoarece erau prea acre, și cădeau în fiecare an, deoarece nimeni nu știa harul pomului în afară de băiat.
-cireșule, ce crezi că e mai bine? Să le spun tuturor din palat de harul tău și să-mi pierd locul la tron, pentru că fratele meu mai mic se va însănătoși, sau să-l las să moară și să știu numai eu secretul tău? Spuse într-o seară fiul cel mare.
-să nu cumva să-ți lași fratele să moară... Vei avea întotdeauna conștiința încărcată cu asta, și în plus, nu vrei să-ți salvezi un membru al familiei doar pentru că vrei să ai tronul numai pentru tine? Crede-mă, că de câți ani sunt în grădina asta știu ce presupune să fii un rege.
-cred că ai dreptate..
-așa cred și eu. Gândește-te, să devii rege dar să te gândești că fratele tău ar fi putut fi în locul tău, dacă nu-l lăsai să moară.. Merită?
-ai dreptate, nu merită deloc. Mulțumesc pentru sfat! Imediat când se face dimineață am să le dau de veste celor din palat.
-foarte bine faci, băiete.
Dar, în acea zi, împărăteasa s-a uitat întâmplător pe fereastră și l-a văzut pe băiat vorbind cu cireșul. I s-a părut ceva suspect, așa că a coborât imediat să vadă ce se petrece. Tocmai când băiatul dădea să între în palat, mama lui cobora scările. Acesta a evitat contactul cu ea și a zbughit în camera fratelui său. L-a trezit. Acesta era slăbit și abia mai putea vorbi. L-a întrebat cu un glas slab:
-ce faci aici?
-uite, am venit să îți spun ceva.. Dar te rog să mă ierți că n-am făcut-o mai devreme.
-eu să te iert? Ce mai contează acum.. Oricum nu mai am zile multe.
-ba vei mai avea.. Ascultă-mă.
Băiatul i-a spus totul. Fratele său parcă nu-i venea să creadă, și deși nu prea putea arăta asta, era nemaipomenit de fericit.
-daar.. Scuze că te întreb, dar de ce n-ai făcut asta mai devreme? Voiai să mor?
-nu... Spuse fiul cel mare cu un glas întristat. Apoi, continuă să spună și partea de adevăr.
sper să mă ierți. Adaugă el.
Băiatul cel mic tăcu o vreme, după care îl îmbrățișa pe fratele său.
-te iert. Spuse acesta. Te înțeleg, și uite, încă nu e prea târziu. Dacă e așa cum spui, încă pot fi salvat. Și pentru asta îți mulțumesc.
Băieții zambira. Când fiul cel mare ieși din cameră, o găsi pe mama lui la ușă, cu lacrimi în ochi.
-îmi pare rău.. Spuse acesta.
Cel doi se îmbrățișara fără alte cuvinte și așteptara să vină dimineața.
Când s-a făcut lumină pe cer, toți membrii familiei erau aduna în grădina din spatele palatului. Băiatul cel Mare se apropie de cireș.
-cireșule, vorbește. Este momentul adevărului.
Cireșul începu să povestească harul lui, iar, spre mirarea împăratului, împărătesei și a fiului cel mic, toată povestea băiatului era adevărată.
Împăratul a cules o cireașa mare și frumoasă, pe care i-a dat-o fiului său să mănânce. După câteva minute, spre surprinderea tuturor acesta era sănătos, ca înainte.
Cu toții s-au bucurat și au uitat trecutului, acum îmbrățișându-se și fiind o familie.